Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Nursing-ul specific în afecțiunile respiratorii - Coggle Diagram
Nursing-ul specific în afecțiunile respiratorii
Particularitățile sistemului respirator
Definiție:
Sistemul respirator asigură schimbul de gaze dintre organism și mediul extern, furnizând oxigen și eliminând dioxidul de carbon.
Căi respiratorii superioare:
nas, cavitate nazală, faringe și laringe; filtrează, încălzesc și umidifică aerul. :
Căi respiratorii inferioare:
trahee, bronhii și bronhiole; conduc aerul spre plămâni.
Alveole pulmonare:
structuri microscopice unde se realizează schimbul de oxigen și dioxid de carbon.
Mușchii respiratori:
diafragma și mușchii intercostali asigură mișcările respiratorii.
VIDEO
Intervențiile de nursing
Definiție:
Totalitatea acțiunilor planificate și aplicate pentru menținerea respirației eficiente, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.
Poziționarea:
poziția șezândă sau semisezândă poate facilita expansiunea toracelui și reduce efortul respirator.
Permeabilitatea căilor respiratorii: observarea secrețiilor
și sprijinirea eliminării lor prin tuse eficientă, când este indicată.
Oxigenoterapia
: administrarea oxigenului conform prescripției sau protocolului, cu monitorizarea saturației și a răspunsului clinic.
Tratamentul medicamentos: administrarea sigură a medicamentelor prescrise și urmărirea efectelor și reacțiilor adverse.
Hidratarea și alimentația:
adaptarea aportului de lichide și nutrienți la starea clinică și eventualele restricții.
Igiena și confortul: asigurarea unui mediu curat, fără fum și alți iritanți respiratori.
Evaluarea respiratorie
Definiție:
Proces sistematic de colectare a datelor despre respirație și starea generală, pentru identificarea problemelor și stabilirea priorităților de îngrijire.
Inspecția: observarea ritmului respirator, efortului, simetriei toracelui, posturii și culorii tegumentelor.
Frecvența respiratorie: numărul respirațiilor într-un minut; la adultul în repaus este, de regulă, 12–20/minut.
Pulsoximetria: măsurarea neinvazivă a saturației periferice a oxigenului (SpO₂).
Auscultația pulmonară: evaluarea zgomotelor respiratorii cu stetoscopul.
Interviul: identificarea debutului simptomelor, tusei, durerii, dispneei, antecedentelor și tratamentelor.
Investigații complementare: radiografie toracică, spirometrie și analize indicate de medic.
Scop: depistarea precoce a hipoxemiei, obstrucției căilor respiratorii și agravării clinice.
Principalele afecțiuni respiratorii
Definiție:
Afecțiunile respiratorii sunt boli care afectează căile respiratorii sau țesutul pulmonar și pot modifica ventilația și oxigenarea organismului.
Bronșita
Inflamația mucoasei bronhiilor.
Manifestări: tuse seacă sau productivă, expectorație, uneori respirație șuierătoare.
Nursing:
monitorizarea tusei și secrețiilor, hidratare dacă este permisă, evitarea iritanților și administrarea tratamentului prescris.
Pneumonia
Infecția țesutului pulmonar, cu afectarea alveolelor.
Manifestări: febră, tuse, dispnee, durere toracică și oboseală.
Nursing:
monitorizarea funcțiilor vitale, poziționare confortabilă, administrarea tratamentului prescris și observarea semnelor de agravare.
Tuberculoza pulmonară
Boală infecțioasă provocată de Mycobacterium tuberculosis, transmisă în principal prin aer.
Manifestări:
tuse persistentă, transpirații nocturne, febră, oboseală și scădere involuntară în greutate.
Nursing:
aplicarea precauțiilor de prevenire a transmiterii, susținerea respectării tratamentului și supravegherea reacțiilor adverse.
Recunoașterea semnelor de alarmă
Definiție:
Identificarea manifestărilor care indică deteriorarea funcției respiratorii și necesită evaluare și intervenție rapidă.
Dispnee severă, bruscă sau în agravare.
Cianoză la nivelul buzelor sau feței.
Confuzie nou apărută sau somnolență neobișnuită.
Incapacitatea de a vorbi din cauza lipsei de aer.
Durere toracică severă sau tuse cu sânge.
Saturație foarte scăzută ori în scădere.
Conduită:
solicitarea imediată a ajutorului medical, evaluarea respirației și stării de conștiență și monitorizarea funcțiilor vitale.
Comunicarea și suportul psihologic
Definiție
: Relația terapeutică bazată pe ascultare, empatie și transmiterea clară a informațiilor, cu scopul de a crește siguranța și cooperarea.
Comunicare verbală: explicații scurte, clare și adaptate capacității de înțelegere.
Comunicare nonverbală: expresie calmă, postură deschisă și atenție acordată persoanei.
Reducerea anxietății: reasigurare realistă, prezență și explicarea procedurilor.
Respectarea autonomiei: implicarea persoanei în deciziile privind îngrijirea.
Implicarea familiei: cu acordul individului/pacientului și respectarea confidențialității.
Exemplu practic: în dispnee, asistentul vorbește calm, ajută persoana să adopte o poziție confortabilă și urmărește starea respiratorie.
VIDEO
Educația pentru sănătate și prevenirea
Definiție:
Procesul prin care individul/pacientul dobândește cunoștințe și deprinderi pentru protejarea sănătății și gestionarea bolii.
Renunțarea la fumat: reducerea expunerii la substanțe care afectează plămânii.
Igiena respiratorie: acoperirea tusei, igiena mâinilor și respectarea măsurilor de prevenire a infecțiilor.
Vaccinarea: conform vârstei, riscurilor și recomandărilor medicale.
Respectarea tratamentului: administrarea corectă a medicamentelor și evitarea întreruperii neavizate.
Tehnica inhalatorie: demonstrarea utilizării corecte și verificarea deprinderilor.
Autosupravegherea: recunoașterea agravării simptomelor și solicitarea ajutorului la timp.
Controale periodice: monitorizarea evoluției și ajustarea conduitei medicale.
Rolul asistentului medical
Definiție:
Asistentul medical contribuie la evaluarea, planificarea, aplicarea și aprecierea îngrijirilor, colaborând cu echipa multidisciplinară.
Supraveghere: observarea modificărilor respirației și funcțiilor vitale.
Aplicarea îngrijirilor: efectuarea intervențiilor în limitele competențelor și protocoalelor.
Raportare și documentare: transmiterea exactă a datelor și consemnarea intervențiilor.
Colaborare: comunicare eficientă cu medicul și ceilalți specialiști.
Educație: instruirea individului/pacientului și a familiei pentru îngrijirea la domiciliu.
Continuitate: pregătirea externării și susținerea autonomiei și recuperării
.
VIDEO
JOC GENIALE
