Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

Personaje din comedia ,,O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale -…

- - - - Tipul executantului
        „Coane Zahario, dă-i zor! Trebuie să-l lucrăm pe onorabilul, pe d. Nae
        Caţavencu; ordinul lui conul Fănică... Sunt la uşă, când oi tuşi de trei ori, d-ta proclamă catindatul şi ieşi pe portiţă...
        şi pe urmă-i treaba mea...”
- - - - Tipul personajului naiv/înșelat
        TRAHANACHE: „A ta cătră nevastă-mea, cătră Joiţica! scrisoare de amor în toată regula... 'Ai? ce zici d-ta de asta?”
        TIPĂTESCU (turburat rău): „Nu se poate, nu se poate!”
        TRAHANACHE (placid): „Fireşte că nu se poate; dar ţi-ai fi închipuit aşa mişelie... (cu candoare) Bine frate, înţeleg plastografie, până unde se poate, dar până aci nu înţeleg... Ei, Fănică, să vezi imitaţie de scrisoare! să zici şi tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! [...] Ce te aprinzi aşa? Aşa e lumea, n-ai ce-i face...”
    - - Tipul politicianului viclean și abil
        TRAHANACHE: „Am găsit la dosarul fundației o poliță... I-am zis (lui Cațavencu): ai puțintică răbdare, onorabile, că avem și noi documente! [...] Șezi binișor, onorabile, că avem polița în mână! Acu, cine e mai tare?”
        FARFURIDI (aparte): „E tare… tare de tot… Solid bărbat.”
        BRÂNZOVENESCU: „E tare! n-am ce zice!”
      - Tipul personajului ușor ridicol sau limitat
        TRAHANACHE: „Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! zice: «Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!...»”
      - Tipul personajului calm și calculat
        TIPĂTESCU (turbat): „Îl împuşc! îi dau foc! trebuie să mi-l aducă aici numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea.”
        TRAHANACHE (după el până în fund): „Ai puţintică... (întorcându-se singur în scenă) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. [...] Trebuie să ai (cu fineţă) puţintică răbdare...”
- - - - Tipul șantajistului
        
        „Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiţie să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine...”
        
        „Mi-a spus că, dacă nu dau eu importanță lucrului, o să-i dea publicul, pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazetă și o să fie pusă în cercevea...”
        
        „Ia ascultaţi scrisoarea asta... (scoate o scrisorică din portofel)”
      - Tipul politicianului ipocrit
        
        „Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în țara noastră!”
        
        „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.”
      - Tipul Politicianului oportunist
        
        „...în momentul acela vei avea scrisoarea... pe onoarea mea!”
        
        „Vreau... ce mi se cuvine... unde sunt cel d-întâi... între fruntașii politici... Vreau mandatul de deputat, iată ce vreau!”
- - - - Tipul politicianului corupt
        
        PRISTANDA: [...] de la primărie am primit ordin să punem steaguri... am pus...
        
        TIPĂTESCU: (zâmbind) Câte, Ghiță?
        
        PRISTANDA: Patruzeci și patru, coane Fănică...
        
        TIPĂTESCU: (stăpânindu-și râsul) Nu e cam mult, Ghiță?
        
        PRISTANDA: De! dacă am ordin, coane Fănică... (Tipătescu râde) [...] Curat condei! (râde și el) Două la primărie, două la școală, două la spital... [...]
        
        TIPĂTESCU: (râzând) Ei, Ghiță, apoi nu le-ai pus pe toate...
        
        PRISTANDA: [...] Fă-mă, mamă, cu noroc, și aruncă-mă-n foc!... Gândește-te, coane Fănică, familie mare, renumerație mică, după buget...
        
        TIPĂTESCU: (bătându-l pe umăr) Lasă, Ghiță, că ești băiat de treabă... nu-mi pare rău dacă mai ciupești și tu ceva, numai să-ți faci datoria.
        
        Tipul autoritar și impulsiv
        
        TIPĂTESCU (repezindu-se): „Mizerabile!... Canalie!... Nu știu ce mă ține să nu-ți zdrobesc capul...”
        
        (Îl apucă de gât și-l zguduie. Cațavencu vrea să scape; Tipătescu îl împinge într-un ungher.)
        
        TIPĂTESCU: „Nu scapi de aici până nu-mi dai scrisoarea... Ori scrisoarea, ori moartea, canalie!”