Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Caracterizarea personajelor din comedia
,,O scrisoare pierdută " de…
Caracterizarea personajelor din comedia
,,O scrisoare pierdută " de Ion Luca Caragiale
Cetățeanul Turmentat: este un personaj comic, mai precis tipul cetățeanului naiv și iresponsabil, veșnic în stare de ebrietate, care reprezintă alegătorul manipulabil!
- „Când am găsit-o, de curiozitate am deschis-o și m-am dus subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o isprăvesc bine... și haț! pe la spate, d. Cațavencu dă să mi-o ia."(naiv și beat)
- „Eu dau scrisoarea după andresă... dacă găsesc andrisantul, i-o dau andrisantului... Bunioară acuma..."(onest)
- „Ce trebuie să spui cum mă cheamă... vorba e, sunt alegător?" (șovăie) , „Eu... Pentru cine votez? (face semnul votării și sughite.)" (needucat politic)
- „Ba că dă-mi-o, ba că nu ţi-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o ţuică... una-două-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... A făcut cinste d. Nae... l-am băut... oo! l-am băut!"(inconștient)
- „Să-mi spui d-ta, pentru cine votez. Iaca mai e un sfert de ceas și se închide alegerea... Eu... Pentru cine votez?"(nedumerit)
Ștefan Tipătescu este un personaj realist, tipul politicianului corupt și autoritar, deoarece își folosește funcția în interes personal. Totodată, este și tipul amorezului, fiind pasional și impulsiv, dominat în relația cu Zoe.
„Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!... Mişel!... Murdar!”
Caracterizare indirectă (prin limbaj și reacții)
Reacționează violent la critică → impulsiv, nervos
„Nu mă uit dacă se foloseşte şi el cu o para, două... mai ales un om cu o familie grea.”
Caracterizare indirectă (prin fapte și atitudine). Tolerează furtul funcționarilor → corupt, imoral
„E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute…”
-
Ghiță Pristanda este un polițist supus și interesat, care își schimbă
comportamentul în funcție de interesele superiorilor, dovedind lipsă de principii și dorința de a obține beneficii personale.
,,Curat caraghioz!... Pardon, să iertaţi, coane Fănică..." ; ,,Curat mişel! " (slugarnic)
„Nu mă uit dacă se foloseşte şi el cu o para, două...
PRISTANDA: Ştiţi! Cum să nu ştiţi...” (corupt)
„S-a pus patruzeci şi patru de steaguri?...
PRISTANDA: S-a pus... patruzeci şi patru în cap...” (mincinos)
„Famelie mare, renumeraţie mică, după buget...
Nouă copii, coane Fănică...”(nemulțumit)
„Eu, la datorie, coane Fănică, zi şi noapte la datorie...” (ipocrit)
-
-
„Trebuie să punem mâna pe el... viu ori mort, trebuie să mi-l aduci...”
Caracterizare indirectă (prin fapte și limbaj).
Dă ordine ilegale → autoritar, abuziv
În concluzie, Ștefan Tipătescu este un personaj aparent loial și de încredere, dar în realitate impulsiv, corupt și ipocrit, ilustrând tipul politicianului abuziv din comedia lui Ion Luca Caragiale.
Nae Cațavencu este un personaj realist și tipic, reprezentând tipul politicianului oportunist și demagog (își folosește gazeta pentru șantaj), dar și pe cel al prefăcutului și cobardului (grandilocvent în public, servil când pierde controlul).
„ Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!...”
(Amoral / Oportunist)
„Ia ascultaţi scrisoarea asta... pe care contează hampirul ca pe Dumnezeu... şi când l-om avea pe ala, i-avem pe toţi...”
(Șantajist / Viclean)
„Iartă-mă, iartă-mă...” (căzând în genunchi în fața Zoei)
(Umilit și Lipsit de demnitate)
„Trebuie să vrei, dacă ţii câtuşi de puţin la onoarea...”
(Insistent)
-
Agamiță Dandanache este un personaj comic și inofensiv, dar se dovedește a fi un
șantajist abil, similar cu Cațavencu.
-
-
„Găseste-mi un coledzi, ori dau scrisoarea la Răsboiul…” (șantajist)
Șantajul este rostit fără ezitare, cu naturalețe, ceea ce îl face mai periculos decât Cațavencu — acesta cel puțin simula onorabilitatea.
-
„E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie și tot nu pricepe…” (calculat)
Dandanache își evaluează rece adversarii, dovadă a inteligenței sale practice, deși pare naiv — ipocrizie specifică personajului comic.
🌺Zoe Trahanache este soția lui Zaharia Trahanache și amanta lui Tipătescu, este singurul personaj feminin al lui Caragiale care reprezentă doamna distinsă din societatea burgheză, nefăcând parte, ca celelaite eroine, din lumea mahalalelor.
🧠Tipologia:
Este singura care domină scena politică din umbră, fiind motorul acțiunii.
Reprezintă tipul cochetei, al femeii voluntare și al adultere. Spre deosebire de alte personaje feminine ale vremii, Zoe nu este o victimă, ci o figură autoritară, impunându-și voința în fața oricui.
🎭Femeia adulterină / Imorală
„Fănică, ești un mișel! Da, un mișel! Ai păstrat scrisoarea aceea în loc s-o arzi... și acum suntem în mâna unui ticălos... din cauza ta!"
🦊Femeia manipulatoare / Oportunistă
„Fănică, ascultă-mă pe mine... Dacă nu-l batem noi pe Cațavencu, ne bate el pe noi. Trebuie să facem tot ce e posibil ca scrisoarea să ne intre în mână. Tot ce e posibil, înțelegi?"
😤Femeia autoritară / Dominatoare
„Îți ordon, Fănică! Nu îți cer, îți ordon! Arestează-l, închide-l, fă ce vrei cu el, dar scrisoarea trebuie să fie la mine până diseară!"
🎪Femeia teatrală / Victimizată
„Ah! Sunt o femeie nefericită! Toți mă părăsesc, nimeni nu mă apără... Soțul meu nu știe nimic, tu nu faci nimic... și eu sunt lăsată pradă unui mișel care vrea să mă distrugă!"
🌹Femeia pragmatică / Rece
„Gata, s-a rezolvat. Ce-a fost, a fost. Acum să mergem înainte și să nu mai auzim o vorbă despre toată povestea asta."
Așadar, Zoe Trahanache este adevăratul centru de putere al piesei. O femeie voluntară și pragmatică, ea manipulează bărbații și culisele politice dintr-un singur scop: salvarea propriei imagini sociale. Prin ea, Caragiale demonstrează că, în spatele demagogiei masculine, deciziile reale aparțin inteligenței feminine din umbră.
: