Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Unirea Principatelor Române - Coggle Diagram
Unirea Principatelor Române
Context
După Războiul Crimeii, echilibrul de putere în Europa se schimbă.
Imperiul Rus pierde influența în zonă, iar problema Principatelor devine una europeană.
Congresul de la Paris pune Moldova și Țara Românească sub garanția marilor puteri.
Ideea unirii este susținută de generația pașoptistă (după Revoluțiile de la 1848).
Obiective
Unirea Moldovei și Țării Românești într-un singur stat
Modernizarea societății (instituții, economie, armată)
Obținerea autonomiei mai mari față de Imperiul Otoman
Consolidarea identității naționale românești
Evenimente importante
1857 – Adunările ad-hoc votează pentru unire
1858 – Convenția de la Paris permite o unire parțială
1859 – dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza:
5 ianuarie – domn al Moldovei
24 ianuarie – domn al Țării Românești
Principii
Dreptul națiunilor la autodeterminare
Unirea prin voința poporului (exprimată în adunări)
Diplomația și respectarea tratatelor internaționale
Echilibrul de putere între marile state
Țări și personalități
Marile puteri implicate:
Franța – susține unirea
Imperiul Britanic – rezervat
Imperiul Austriac – împotrivă
Imperiul Otoman – suzeran
Imperiul Rus – își recâștigă influența
Personalități
Alexandru Ioan Cuza – liderul unirii
Mihail Kogălniceanu – susținător al reformelor
Napoleon al III-lea – sprijin extern
Vasile Alecsandri – promotor al unirii
Consecințe
Formarea statului modern român (Principatele Unite)
Unificarea instituțiilor (administrație, armată, justiție)
Reforme importante sub Cuza (agrară, învățământ, secularizarea averilor mănăstirești)
Consolidarea identității naționale
Pas important spre independența din 1877
