Carenţa de proteine apare din cauza slabelor resurse economice ale familiei, diete vegetariene, diluţii incorecte de lapte, diete restrictive îndelungate folosite în tratamentul diareii, alergiil alimentare.
Deficitul aportului proteic duce la încetinirea creşterii, scăderea sintezei enzimelor, hormonilor şi imunoglobulinelor.
Deficienţa proteică extremă determină boala Kwashiorkor.
Excesul de proteine creşte osmolaritatea şi necesarul de apă, putând conduce la deshidratare
şi tulburări digestive, diaree de putrefacţie, suprasolicitarea funcţiei renale.
Această suprasolicitare se realizează prin eliminarea excesului de uree rezultată din catabolismul proteic, cu creşterea sarcinii osmotice renale şi perturbarea echilibrului acidobazic.
Raţiile hiperproteice determină hiperamoniemie, amoniacul fiind neurotoxic.
Hiperamoniemia de durată se corelează cu un coeficient de inteligenţă redus.
Excesul de proteine favorizează apariţia obezităţii la vârsta adultă.