Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

MINERALE - Coggle Diagram

- - - - rol în echilibrul hidro-electrolitic (contribuind împreună cu
        sodiul la menţinerea presiunii osmotice în spaţiul extracelular), în echilibrul acido-bazic (în cadrul schimbului clor-bicarbonat), în aciditatea gastrică (acidul clorhidric asigurând mediul necesar digestiei) şi în reglarea sistemului reninăangiotensină-aldosteron
      - deficit: afecţiuni gastrointestinale (vărsături persistente, diaree, aspiraţie gastrică) şi endocrine (boala Cushing) – frecvent în asociere cu alcaloză hipocloremică şi hipopotasemie. La
        copiii hrăniţi cu formule de lapte deficitare în clor prin pierderea apetitului, insuficienţă de creştere, hipotonie musculară, letargie şi alcaloză metabolică severă cu hipokaliemie secundară.
      - surse sarea alimentară, conţine 60% clor, mâncărurile prelucrate, sarea adăugată la gătit sau la masă, peştele şi legumele; clorul din apa potabilă contribuie doar în mică măsură la aportul zilnic total.
      - exces: rar, aport hidric insuficient. Aportul cronic crescut
        de clor sub formă de clorură de sodiu (sare alimentară) se asociază cu creşterea tensiunii arteriale la grupurile populaţionale sensibile.
      - în secreţiile gastrointestinale, sub forma acidului clorhidric secretat de către stomac, dar şi în secreţia biliară şi
        pancreatică, iar în lichidul cefalorahidian se găseşte cea mai mare concentraţie a clorului din organism.
      - anionul major al lichidului extracelular
    - - 10% din apă.
      - surse alimentele marine (peştele marin, crustaceele, untura de peşte)
      - 90% din iodul ingerat este extras din alimente
      - rol sinteză a hormonilor tiroidieni la nivelul glandei tiroide
      - la nivelul muşchiului, tegumentului, scheletului osos; în alte
        ţesuturi endocrine, sistemul nervos central şi în plasmă
      - tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3) au un rol important în creştere şi dezvoltare, modificând expresia genică în hipofiză,
        ficat, cord, rinichi şi mai ales în celula nervoasă. Hormonii tiroidieni stimulează sinteza enzimatică, consumul de oxigen şi metabolismul bazal, controlând metabolismul hidrocarbonatelor, lipogeneza, funcţia cardiacă şi respiratorie
      - 70-80% în glanda tiroidă
      - Deficit: avort spontan sau moarte intrauterină, forme severe de hipotiroidism neonatal, retard fizic şi mental în perioada adolescenţei sau diverse forme de guşă (cu toate complicaţiile aferente)
    - - Fosforul plasmatic se află sub formă ionică liberă, legat de proteine şi sub formă de fosfaţi de sodiu, Ca, Mg
      - surse carnea de pui, peşte, carnea roşie şi ouăle, lapte şi produse lactate, carnea slabă, nucile, leguminoasele, cerealele integrale, învelişurile externe ale bobului de cereale
      - 15% constituie pool-ul activ metabolic, prezent în compartimentele intra- şi extracelulare
      - în timpul procesului de dospire a pâinii acidul fitic e convertit la ortofosfat solubil.
      - 85% se regăseşte la nivelul oaselor şi dinţilor, cu Ca, sub formă de hidroxiapatită
      - rol absorbţia intestinală a glucozei, transportul şi metabolismul unor aminoacizi (intră în compoziţia formei active a vitaminei B6), transportul acizilor graşi (sub formă de fosfolipide) şi metabolismul energetic. Component important al membranei celulare, mesagerilor secunzi citoplasmatici şi al sistemelor tampon ale organismului şi intervine în diverse activări şi dezactivări enzimatice.
      - locul 6 din punctul de vedere al cantităţii regăsite în organism
      - Deficit: foarte rar, în alcoolism, sprue, boala celiacă, în boli osoase precum rahitismul, osteomalacia, excreţiei tubulare renale excesive în hiperparatiroidismul primar, medicaţiei chelatoare de fosfaţi antiacidele pe bază de hidroxid de aluminiu sau nutriţiei parenterale totale.
        Manifestări: slăbiciune musculară şi rabdomioliză scheletică şi cardiacă, anomalii ale transmiterii impulsului nervos, ale funcţiei
        renale şi hematopoiezei, afectarea curbei de disociere a oxihemoglobinei la nivel tisular şi hemoliză.
      - exces: insuficienţa renală şi hipoparatiroidismu, copiii alimentaţi cu formule de lapte bogate în fosfor, scăderea densităţii osoase,
    - - 0,05 mg/100 g, excepţie făcând apa fluorurată, unele formule de lapte, ceaiul şi peştele marin.
      - deficit carie
      - rezistenta impotriva cariilor
      - in oase şi dinţi
  - - - 70% la nivel osos, în combinaţie cu calciul şi fosforul
      - în ţesuturile moi (26% la nivel muscular) şi fluidele organismului.
      - al doilea cation intracelular al organismului după
        K.
      - Din magneziul seric, 1/2 se află sub formă liberă, o treime circulă legat de albumină, iar restul – sub formă complexată cu citrat, fosfat şi alţi anioni. În mediul intracelular se leagă de proteine şi fosfaţii macroergici.
      - surse: floarea soarelui, cerealele neprelucrate, grâul germinat şi tărâţa de grâu, nucile, leguminoasele, legumele verzi, apa dură, cafeaua, ceaiul, cacao, tofu preparat prin precipitarea magneziului, lapte, mere, portocale, banane
      - deficit: deficit de creştere, astenie, tremor muscular, slăbiciune musculară progresivă, hiperexcitabilitate neuromusculară, fasciculaţii, contracturi şi spasme musculare, anorexie, greţuri şi vărsături, aritmii cardiace, tahicardie şi fibrilaţie ventriculară, hipocalcemie, hipokaliemie, retenţie sodică, insomnie, răspuns exagerat la stimuli auditivi şi tactili, tulburări de personalitate, confuzie, apatie, halucinaţii şi tulburări de memorie, osteoporoză . Cele mai frecvente situaţii clinice în care se pierd mari cantităţi de magneziu sunt afecţiunile gastrointestinale caracterizate prin diaree prelungită, vărsături sau malabsorbţie intestinală, malnutriţia (alcoolismul cronic, malnutriţia protein-calorică), ce poate induce chiar un sindrom tetaniform prin deficitul de magneziu indus, bolile renale, terapia diuretică, hipertiroidia, pancreatita acută, diabetul zaharat decompensat, bolile glandei paratiroide, stress-ul chirurgical şi rahitismul rezistent la vit D.
      - exces: greţuri, vărsături, hipotensiune arterială, bradicardie, retenţie urinară; confuzie, deprimarea sistemului nervos central,
        diminuarea reflexelor osteo-tendinoase, anestezie, paralizie, depresie respiratorie, comă şi asistolie.
    - - cationul major al spaţiului extracelular
      - se află 2/3 din cantitatea totală din organismul uman (în plasmă, ţesutul nervos şi muscular)
      - 35-40% este încorporată în compuşi anorganici
        in oase
      - bila şi secreţiile pancreatice conţin cantităţi importante
      - deficit: transpiraţii excesive, diaree sau vărsături persistente, arsuri, boli renale, inapetenţă, cefalee, vărsături, alterări ale capacităţii de concentrare, memoriei şi stării de cunoştinţă şi
        convulsii generalizate.
      - exces: sete intensă, poliurie, semne neurologice, HTA>, edeme
      - Un aport de 500 mg/zi – chiar 200 mg/zi
      - Surse lapte, brânză, ouă, carne, peşte, conservanţi, condimente, arome şi sare alimentară, bicarbonatul de sodiu şi glutamatul monosodic şi de apa comunitară
    - - Apa dură conţine până la 50 mg/l calciu
      - Migdalele, alunele, susanul, dar prezintă > grăsimi
      - prezenţa acidului oxalic limitează disponibilitatea din spanac, sfeclă şi rubarbă
      - carbonatul de calciu (relativ insolubil, mai ales la pH neutru) citratul de calciu (mult mai solubil).
      - surse lapte şi produsele lactate, tofu, legumelfrunzoase verzi, arpagicul, peştii cu oase mici (sardine, somon conservat), moluştele şi stridiile, suc de portocale
      - rol în formarea oaselor şi dinţilor, cofactor în procesul de coagulare, în transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor interneuronale şi al plăcii neuromusculare, în menţinerea tonusului muscular normal şi echilibrului între contracţia şi relaxarea musculară, în permeabilitatea membranei celulare pentru fluide, procesele de transport transmembranar şi
        stabilizarea membranei celulare, în transportul ionic prin membranele organitelor celulare şi într-o serie de procese de eliberare şi activare enzimatică
      - 1% se află în fluidele corpului, sub formă de calciu liber ionizabil (Ca++)
      - deficitu: în hipoparatiroidism, hipomagnezemie, sindroamele de malabsorbţie, deficienţa de vitamină D şi alcoolism, prin contracţii musculare involuntare intermitente, extrem de dureroase (tetania), parestezii şi aritmii cardiace.
        Deficit cronic:osteoporoza; cauza majoră a fracturilor osoase
        la femeile în postmenopauză şi la vârstnici, osteomalaciei sau a unor boli precum cancerul de colon şi hipertensiunea arterială
      - oase şi dinţi în proporţie de 99%
      - exces: în cancer, hipertiroidism, hiperparatiroidism şi imobilizarea prelungită la pat. Prin scăderea activităţii celulei nervoase şi musculare apar astenie fizică, oboseală, anorexie, greţuri, vărsături, hipertensiune arterială, litiază renală.
      - cel mai bine reprezentat mineral în corpul uman
      - Suplimentele aduc un aport de 2 g/zi nu au potenţial toxic, scad absorbţia fierului, zincului sau manganului.
        Ingestia cronică a peste 2000 mg/zi, cu D, induce hipercalcemie, care determină hipertonie musculară şi calcificări în ţesuturile moi, cele localizate la nivel renal prezentând chiar risc vital
        sporit. Un alt efect constipaţia
    - - rol: echilibrul hidro-electrolitic, echilibrul acido-bazic, în activitatea musculară şi în metabolismul glucidic, în funcţia respiratorie, creşterea şi diviziunea celulară, sinteza proteică şi de glicogen
      - deficit: hipopotasemia nu are de obicei o cauză nutriţională, în boli cronice consumptive (cu distrucţie tisulară şi malnutriţie), diaree, vărsături, aspiraţie gastrică, diuretice
        Manifestări slăbiciune musculară, paralizie, greţuri, tulburări de tranzit, constipaţie, ileus, tahiaritmii cardiace ce conduc la stop
        cardiac
      - surse: fructe, legume, carne proaspătă, produse lactate
      - exces: hiperkaliemia situaţie cu risc vital, apare în insuficienţa renală, deshidratarea severă, şoc, boala Addison, hemoliză, rabdomioliză, în cazul administrării anumitor medicaţii concomitente (inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei) sau al administrării intravenoase excesive de potasiu. Manifestări: hiperexcitabilitate musculară, confuzie mentală, parestezii, pierderea sensibilităţii normale la nivelul extremităţilor, dispnee şi tulburări de ritm cardiac mergând până la bloc atrioventricular.
      - prelucrarea alimentelor > sodiu şi < potasiului, care se pierde în apa de spălare şi în procesele de pregătire termică a alimentelor
      - cantitatea redusă de potasiu prezentă extracelular are un rol important în activitatea musculară, în special a muşchiului cardiac
      - cationul major al spaţiului intracelular
    - - Deficit: anemia feriprivă, cu un tablou clinic şi paraclinic caracteristic. La copii, se asociază cu anorexia, scăderea rezistenţei la infecţii şi o scădere a ritmului de creştere.
      - Pregătirea culinară scade conţinutul în fier.
      - surse: ouă, carne slabă, legume, nuci, fructe uscate, cereale şi vegetalele verzi, alimente puţin colorate (pâinea albă, zahărul, grăsimile, cerealele rafinate) sunt surse sărace de fier.
      - fierul funcţional (funcţii enzimatice sau metabolice, aflat în compoziţia hemoproteinelor, enzimelor respiratorii şi transferinei) şi fierul din depozitele reprezentate de feritină şi hemosiderină, aflate în principal în ficat, celulele sistemului reticuloendotelial şi măduva osoasă.
      - cu cât gradul de rafinare a alimentelor este mai pronunţat, cu atât concentraţia de fier este mai scăzută.
      - Conţinutul în fier a unor alimente poate fi îmbogăţit prin fortifierea acestora cu diferite săruri de fier sulfatulferos şi fierul redus.
      - Exces: atunci când acumulările se limitează la sistemul macrofagelor (hemosideroza), nu duce la leziuni celulare,
        fenomenul nefiind nociv; este o situaţie întâlnită la politransfuzaţi, în cazul aportului alimentar crescut sau al distrugerii accelerate a hematiilor. Hemocromatoza reprezintă o boală condiţionată genetic, caracterizată printr-o creştere progresivă
        a cantităţii de fier din ficat, miocard, pancreas, glandele salivare, piele şi glandele endocrine; se dezvoltă ciroză hepatică, insuficienţă cardiacă, insuficienţă pluriglandulară endocrină, diabet zaharat şi o pigmentare brun-cenuşie a
        tegumentelor (diabetul bronzat)
      - rol în transportul oxigenului, fiind înglobat în gruparea hem a
        hemoglobinei şi mioglobinei, în oxidarea celulară (este un constituent al citocromilor), în creştere şi dezvoltare, ce necesită o balanţă pozitivă a fierului.
    - - Peste 95% e intracelular.
      - surse: Carnea, peştele, păsările domestice, laptele şi produsele lactate aduc cam 80% din aportul alimentar total de zinc. Stridiile, alte animale marine, ficatul, brânza, cerealele, fasolea uscată, produsele din soia şi nucile
      - în cantităţi mici în toate organele, ţesuturile, fluidele şi secreţiile.
      - rol sistemului enzimatic celular, component al multor metaloenzime ce intervin în digestia proteinelor, funcţia respiratorie, echilibrul acido-bazic şi metabolismul glucidic.
      - Deficit întârzierea creşterii, imaturitate sexuală şi osoasă, manifestări neuropsihice, dermatită, alopecie, scăderea apetitului, diaree şi creşterea susceptibilităţii la infecţii, greutatea mică la naştere a fătului sau cu naşterile premature.
      - cel mai abundent micromineral
    - - trivalent este implicat în metabolismul glucidelor, lipidelor şi acizilor nucleici, acţionând în reglarea secreţiei insulinice.
      - Surse drojdia de bere, piper negru, carne, lactate, ouă, ciuperci, prune uscate, stafide, nuci, sparanghe, bere şi vin
      - deficit: nutriţie parenterală totală, neuropatie periferică, encefalopatie, hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie.
      - cele mai > concentraţii în tegument, glandele suprarenale, creier, muşchi şi ţesutul adipos.
      - în organism în cantităţi mai mici de 6 mg
    - - Deficit: la nou-născuţii prematur sau secundar rezecţiei gastrice, nutriţiei parenterale totale, unui aport crescut de zinc, malnutriţiei generale apar neutropenie, alterări ale răspunsului imun Sindromul Menke („sindromul părului de oţel”) reprezintă o anomalie în absorbţia intestinală a cuprului, ce conduce la retard mental, formare anormală de os, instabilitate termică şi susceptibilitate la infecţii.
      - Exces: boala Wilson (degenerescenţa hepatolenticulară) este o afecţiune autosomal recesivă în cazul căreia nu se realizează o bună epurare a cuprului prin bilă; retenţia crescută de cupru afectează ficatul, creierul, rinichii şi corneea, generând ciroză hepatică, demenţă sau efecte generalizate asupra sistemului nervos central.
      - rol în oxidarea fierului înainte de transportul în plasmă,
        sistemele de oxidare tisulară, metabolismul aminoacizilor, formarea hemoglobinei, diverse procese catalitice, protecţia împotriva oxidanţilor şi a radicalilor liberi, sinteza de melanină şi catecolamine
      - surse:ficatul, fructele de mare (în special stridiile), nucile şi seminţele; cantităţi mici se găsesc în cereale şi legume.
      - în ficat, creier, inimă, oase, păr şi unghii