Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Primavara popoarelor 1848 - Coggle Diagram
Primavara popoarelor 1848
Franța
Context istoric
Criză economică severă (1846–1847): deficit agricol, șomaj mare, scăderea producției industriale.
Regimul lui Ludovic-Filip era limitativ și favoriza burghezia bogată.
Nemulțumiri ale muncitorilor și cereri pentru extinderea drepturilor politice.
Obiective
Răsturnarea monarhiei constituționale.
• Instituirea unei republici democratice.
• Sufragiu universal masculin.
• Drepturi politice și libertăți civile.
Programe revulotionare
Proclamarea Republicii a II-a.
• Libertatea presei.
• Dreptul la muncă (crearea „Atelierelor Naționale”).
• Reformarea administrației și armatei.
Forte matrice
Muncitorimea urbană (în special Paris).
• Burghezia radicală (republicanii).
• Studenții și intelectualii liberali.
Personalitati
Alphonse de Lamartine – lider al revoluției.
Louis-Napoléon Bonaparte – ales președinte în decembrie 1848.
Impact
• Monarhia este abolită.
• S-a extins dreptul de vot.
• Conflict între muncitori și burghezie → represiunea revoltei din iunie 1848.
• Consolidarea autorității lui Louis-Napoléon → instaurarea Imperiului al II-lea în 1851.
Statul German
Context istoric
Existau peste 30 de state germane.
Criză economică + creșterea naționalismului.
Propagarea ideilor liberale și democratice.
Obiective
Unificarea Germaniei.
Adoptarea unei constituții liberale.
Libertăți politice și drepturi civile.
Programe revoluționare
Adunarea Națională de la Frankfurt (1848) – elaborarea unei constituții pentru Germania unită.
Proclamarea drepturilor cetățenești.
Limitarea puterii monarhilor.
Forte matrice
Intelectualii, profesorii, studenții.
Burghezia liberală.
Muncitorimea urbană.
Personalitati
Regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei – acceptă provizoriu reformele, apoi renunță.
Impact
Proiectul unificării eșuează (regele refuză coroana „oferită de popor”).
Constituțiile liberale sunt anulate în multe state.
Prusia își întărește poziția militară – va conduce unificarea în 1871.
Statul Italian
Context istoric
Peninsula era fragmentată în mai multe state (Piemont, Lombardia, Veneția, Statul Papal, Regatul celor Două Sicilii).
Dominanță austriacă în nord (Lombardo-Veneția).
Creșterea mișcărilor naționale și liberale.
Obiective
Unitate națională italiană.
Alungarea austriecilor.
Constituții liberale.
Modernizarea administrativă.
Programe revoluționare
Proclamarea constituțiilor în Piemont, Toscana, Statul Papal, Napoli.
Insurecții la Milano și Veneția contra austriecilor.
Crearea Republicii Romane de către Mazzini (1849).
Forte matrice
Burghezia liberală.
Mișcările naționale (carbonari, tinerii patrioți).
Țărănimea în anumite regiuni.
Personalitati
Giuseppe Mazzini – ideolog al unificării Italiei.
Giuseppe Garibaldi – conducător militar al revoluției.
Carol Albert (Piemont) – oferă constituție și atacă Austria.
Impact
Republica Romană este înăbușită de trupele franceze.
Revoluțiile sunt înfrânte, dar ideea de unitate națională rămâne vie.
Piemont devine centrul viitoarelor unificări (Risorgimento).
Imperiu Austriac
Context istoric
Imperiu multinațional, cu multe tensiuni naționale: maghiari, cehi, croați, slovaci, români.
Regimul lui Metternich era simbolul autoritarismului restaurat.
Criză economică și presiuni sociale.
Obiective
Constituție liberală.
Drepturi politice.
Desființarea iobăgiei.
Autodeterminare națională în diverse regiuni.
Programe revolutionare
Revolta de la Viena → Metternich fuge.
Promisiuni pentru eliberarea țăranilor și convocarea unei diete.
Maghiarii cer autonomie și parlament la Budapesta.
Cehi și italieni cer drepturi naționale și constituții.
Forte matrice
Studenții și muncitorii din Viena.
Patriciatul și intelectualii în Boemia.
Mișcările naționale: maghiari, cehi, italieni, croați, români.
Personalitati
Lajos Kossuth – liderul maghiar.
Împăratul Ferdinand I / apoi Franz Joseph.
Metternich (demis).
Generalul Windischgrätz – reprimă revoltele cehilor.
Țarul Nicolae I – intervine cu 150.000 de soldați în Ungaria.
Impact
Revoluțiile sunt înăbușite prin forță militară.
Desființarea iobăgiei devine fapt împlinit în multe provincii.
Imperiul trece treptat la reforme administrative și juridice (stat de drept).
Consolidarea autorității Habsburgilor până la compromisul austro-ungar din 1867.