Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Întemeietorii sociologiei și teorii ale macronivelurilor și…
Întemeietorii sociologiei și teorii ale macronivelurilor și micronivelurilor
Ce este sociologia?
Sociologia este știința care studiază societatea, relațiile dintre oameni și structurile care le influențează comportamentele. Ea a apărut în secolul al XIX-lea ca răspuns la schimbările profunde produse de Revoluția Industrială și cea Franceză.
Această lucrare explorează contribuțiile fondatorilor sociologiei și principalele teorii care explică funcționarea societății la nivel macro și micro.
Auguste Comte (1798–1857)
Considerat părintele sociologiei – a introdus termenul „sociologie”.
A susținut că societatea trebuie studiată științific, ca și natura.
Scopul sociologiei: înțelegerea legilor care guvernează societatea pentru a o îmbunătăți.
A elaborat Legea celor trei stadii:
Teologic – explicațiile se bazează pe religie;
Metafizic – explicațiile devin abstracte;
Pozitiv – se bazează pe observație și rațiune.
Émile Durkheim (1858–1917)
A considerat că societatea are o existență proprie, diferită de indivizi.
Conceptul-cheie: fapt social – mod de a acționa sau a gândi impus individului de către societate.
A realizat studii celebre, precum „Sinuciderea”, demonstrând influența socială asupra comportamentului individual.
Reprezentant al funcționalismului – societatea este un sistem format din părți interdependente.
Karl Marx (1818–1883)
A pus accentul pe conflictele de clasă dintre bogați (burghezie) și muncitori (proletariat).
Schimbarea socială este rezultatul luptei de clasă.
Influența lui Marx se resimte în teoriile critice moderne.
"Clasele conducătoare trebuie să tremure la ideea revoluției comuniste."
Această frază exprimă necesitatea de a răsturna ordinea socială existentă pentru a atinge obiectivele comuniste, un punct central al manifestului.
Herbert Spencer (1820–1903)
A aplicat principiile evoluționismului darwinist la societate.
A conceput societatea ca un organism viu ale cărui părți (instituțiile) funcționează împreună pentru supraviețuire.
A introdus ideea de „supraviețuire a celui mai adaptat” în context social.
Considera că evoluția societății duce natural la progres, fără intervenția statului.
Max Weber (1864–1920)
A introdus conceptul de acțiune socială – comportament motivat de sensul pe care individul îl acordă.
Metoda propusă: înțelegerea (verstehen) – interpretarea intențiilor actorilor sociali.
A analizat legătura dintre etica protestantă și spiritul capitalismului.
Reprezentant al interacționismului simbolic la nivel conceptual.
Georg Simmel (1858–1918)
A studiat interacțiunile cotidiene, formele sociale (conflictul, schimbul, competiția).
A subliniat importanța relațiilor dintre indivizi, nu doar a structurilor.
Este considerat precursor al interacționismului simbolic.
Teorii ale macronivelurilor
1. Funcționalismul structural
Societatea este văzută ca un organism – fiecare instituție (familia, educația, religia, economia) are un rol (funcție) care contribuie la echilibrul general.
Ordinea socială este posibilă datorită valorilor și normelor comune (consens social).
Schimbarea socială este treptată, evolutivă, nu bruscă.
Durkheim a fost primul care a folosit această perspectivă pentru a explica fapte sociale precum sinuciderea sau religia.
Parsons a dezvoltat schema AGIL – cele patru funcții ale oricărui sistem social:
A – Adaptare, G – Realizarea scopurilor, I – Integrare, L – Latent Pattern Maintenance (menținerea valorilor)
2. Teoria conflictului
Societatea nu este armonioasă, ci dominată de inegalități și conflicte între grupuri cu interese diferite.
Puterea și resursele sunt distribuite inegal, ceea ce produce tensiuni permanente.
Schimbarea socială apare prin conflict și lupte de clasă (Marx) sau prin confruntări între grupuri de interese (Weber, Dahrendorf).
Conceptele centrale sunt puterea, clasa socială, ideologia, alienarea.
Marx: baza economică (relațiile de producție) determină suprastructura (politică, religie, educație).
Weber: a extins analiza conflictului dincolo de economie, incluzând statutul și puterea.
Teorii ale micronivelurilor
1. Interacționismul simbolic
Oamenii acționează față de lucruri și persoane în funcție de semnificațiile pe care le atribuie acestora.
Semnificațiile sunt create și schimbate prin interacțiune.
Societatea este rezultatul interacțiunilor simbolice cotidiene.
Goffman descrie interacțiunea ca o „piesă de teatru” – fiecare joacă un rol social, în funcție de context („dramaturgia socială”).
2. Etnometodologia
Oamenii folosesc reguli tacite și metode de bun-simț pentru a-și coordona acțiunile.
Scopul sociologiei este să descopere cum se creează ordinea socială în interacțiunile zilnice.
Garfinkel folosea „experimente de ruptură” (breaching experiments) pentru a arăta cum reacționează oamenii când regulile implicite sunt încălcate.
3. Teoria schimbului social
Interacțiunile sociale sunt văzute ca schimburi de recompense și costuri.
Oamenii mențin relațiile care le aduc beneficii și renunță la cele dezavantajoase.
Relațiile sociale pot fi explicate prin concepte economice: profit, cost, recompensă.
