(I) Tipologiile morfologice / bioconstituţionale: utilizate de mult timp pentru explicarea diferențelor între indivizi; Hippocrate a fost primul care a folosit conceptul de tip corporal, raportându-se la constituția fizică (musculară, osoasă, torace și abdomen) și la temperament, precum și la predispoziții medicale (exemple de tipuri: (a) ftizic: scheletic, fragil, temperament rece și reflexiv, predispus la tuberculoză; (b) apoplectic: obez, musculos, temperament jovial și impulsiv, predispus la tulburări circulatorii).
-
N. Pende a adăugat criterii fiziologice și a identificat 4 tipuri biopsihice, legate de sistemul endocrin și nivelul de activare: (1) longilin stenic (hipertiroidian, energic); (2) longilin astenic (hipertiroidian și hipogenital, fatigabil); (3) brevilin stenic (hipergenital, euforic); (4) brevilin astenic (hipotiroidian, lent, deprimat)
Biotipologia franceză (L. Rostan, C. Sigaud): se bazează pe predominanța unor funcții organismale în mediul extern, delimitând patru tipuri: respirator, digestiv, muscular, cerebral.
Biotipologia americană (W.H. Sheldon): membrane embriogenetice- (1) endomorf (dezvoltare orizontală, sferică); (2) mezomorf (dezvoltare musculară și osoasă robustă); ectomorf (dezvoltare predominantă verticală, slab, subțire)