A patra: două tendințe principale- (1) Tendința plană: vede personalitatea ca o sumă de elemente egale, organizate liniar, ca mărgelele pe o ață; toate trăsăturile sau componentele sunt considerate la fel de importante, fără ierarhii între ele, exemple: teoriile trăsăturilor (Allport, Cattell, Murray); scopul psihologiei: identificarea cât mai multor elemente (trăsături); (2) Tendința ierarhică: Personalitatea este structurată pe niveluri, cu relații de subordonare (verticale; se disting niveluri bazale, intermediare, terminale, cu diferențe genetice și funcționale (înnăscute vs. dobândite, principale vs. auxiliare); modelul este multinivelar, supraetajat.
Se opun două orientări: (1) Orientarea statică- bazată pe concepții nativiste și frenologice (ex. Franz Gall), precum și pe școala gestaltistă; personalitatea este văzută ca o entitate fixă, invariabilă în timp, care nu evoluează; psihologia trebuie să identifice constantele și structura imuabilă a personalității; (2) Orientarea dinamică- consideră personalitatea un proces în evoluție, schimbător în timp; recunoaște variabilitatea situațională și temporală a comportamentului.
-