Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
MEMORIA (3) - Coggle Diagram
MEMORIA (3)
Calitățile memoriei
Întinderea repertoriului/ tezaurului: cantitatea totală și diversitatea modală a cunoștințelor și experiențelor acumulate
Fidelitatea: gradul de compatibilitate calitativă, logico- semantică, dintre input-ul stocat anterior și ceea ce se păstrează și se reproducere ulterior, alterarea fidelităților este confabulația
Exactitatea: păstrarea și reproducerea unui material fără modificări semnificative de conținut și de formă
Promptitudinea: raportul dintre momentul lansării „apelului”, de reactualizarea unei informații/ amintiri și momentul în care informația/ amintirea apare pe scena internă a conștiinței
Mobilitatea: calitatea memoriei de a realiza în permanentă schimburi informaționale și energetice cu sursele externe
Volumul: nr. elementelor pe care un SB. le poate memora și reproduce după prima prezentare a materialului
Mecanismele memoriei
În evidențierea și analiza lor, se disting două aspecte: (1) localizarea (topografică a funcției mnezice); (2) transformarea și procesele neurofiziologice, prin care se construiește efectiv funcția mnezică specifică
Modelul îngust localizaționist (Gall)- memoria plasată într-o zonă de la baza emisferelor cerebrale, numită hipocamp; modelul echipotențialist (Flourens și Lashley- memoria este proprie întregii mase neuronale și nu se poate localiza în nicio zonă)
Are un caracter distribuit, la realizarea sa participând zone situate pe toată întinderea emisferelor cerebrale.
Două mari circuite care controlează starea și dinamica memoriei în ansamblul ei: circuitul fronto- parieto- temporo- occipital și fronto- temporo- limbic.
-
3 ipoteze: (1) engramarea fiecărei unități se realizează într-o celulă unică; (2) pentru fiecare item există o configurație de neuroni și se întemeiază pe modelul rețelelor reverberante; (3) la engramare participă un nr. mare de neuroni, dar pentru fiecare neuron există un cod unic.
Zonele primare de proiecție topică ale scoarței cerebrale- MST., în vreme ce zonele asociativ- integrative subordonate- MLD.
Rolul moleculelor ADN constă în fixarea și păstrarea informațiilor; se include și un alt compus biochimic- acidul ribonucleic (ARN- în timpul stimulării neuronilor se produce, iar după încetare scade, concentrându-se în glia adiacentă- Hiden); animale în labirint- injectate ARN- învățare mai rapidă; funcția ARN-ului trebuie limitată numai la aceea de intermediar între ARN și proteine (Bogach și Glassman)
Antimetabolitul interferează mai curând cu reactualizarea decât cu construcția moleculei memorative (Agranoff, Davis și Brink); moleculele au configurații unice, care pot fi modificate temporar, pentru a produce o nouă stare (Blout)
Uitarea
Creștere progresivă a pragului de ecforare a unei informații/ experiențe anterioare, dincolo de punctul „critic”; semnificație dublă: acționează entropic, perturbator și exercită un rol optimizator cu influență pozitivă asupra echilibrului psihic interior; poate fi parțială, fragmentară și totală; se pune pe seama a trei tipuri de inhibiție: de protecție, de stingere și de inducție negativă.
H. Ebbinghaus- cauza uitării: lipsa repetiției și a solicitărilor ulterioare ale unui material (slabe și cuvinte fără sens, de la 3 săpt. până la o lună- faimoasa curbă a uitării); la 48 h- 40% din material, după prima săpt. la 60%, iar la a treia săpt. 80%.
Uitarea materialului cu sens neîntărit ulterior ajunge doar la 50- 60% în cazul cuv. izolate și la 40%, în cazul propozițiilor. (Smirnov, Flourens, Tulving, Donaldson)