Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
METODOLOGIA DIDACTICĂ - Coggle Diagram
METODOLOGIA DIDACTICĂ
Delimitări conceptuale
Metoda didactică este modalitatea de acţiune, cu ajutorul căreia elevii, sub îndrumarea cadrului didactic sau în mod independent, însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi şi deprinderi, atitudini, aptitudini, concepția despre lume și viață.
Procedeele didactice reprezintă componente ale metodei care țin de execuţia acţiunii, ele servesc drept instrumente ale metodei
Metodologia didactică reprezintă ansamblul metodelor şi procedeelor didactice posibil de utilizat în procesul de învăţământ. „În calitate de teorie stricto sensu, metodologia instruirii precizează natura, funcţiile şi clasifică-rile posibile ale diferitelor metode de învăţământ"
strategia didactică reprezintă modul în care educatorul reu-şeşte să aleagă, să combine şi să organizeze într-o ordine cronologică ansamblul de metode, materiale şi mijloace, în vederea atingerii anumitor obiective.
Tehnologia didactică este ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor, al strategiilor de organizare a procesului de învățământ, puse în apli-care în interacțiunea dintre educator şi educat, printr-o strânsă corelație cu obiectivele pedagogice, conţinuturile transmise, formele de realizare a instruirii şi modalităţile de evaluare.
Funcţiile metodelor didactice
Funcția formativ-educativă - procesul de învăţământ este un proces informativ, dar şi formativ-educativ. Aceasta face ca metodele de învăţământ să nu reprezinte numai o cale de acces spre cunoaştere, ci și căi de modelare şi dezvoltare a tuturor componentelor personalităţii.
Funcţia instrumentală-operațională evidențiază faptul că metoda serveşte drept tehnică de execuție, instrument de lucru, „unealtă" de care se folosesc profesorii şi elevii în îndeplinirea obiectivelor informative sau formativ-educative
Funcţia cognitivă activitatea de învăţare, fiind, în esență, o formă specifică a cunoaşterii umane,
Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii relevă că metodele de învăţământ evidenţiază cum trebuie să se predea, cum să se învețe, cum trebuie să se procedeze în desfăşurarea procesului instructiv-educativ pentru a se obține rezultatele dorite.
Funcţia motivațională constă în aceea că metoda se constituie într-un factor motivațional eficient, potenţând energiile cu care se implică elevul în activitatea de învăţare.
Taxonomia metodelor didactice
.
I. după sfera de extensiune a utilizării:metode generale (expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul ma-gistral etc.)
II. pornind de la modalitatea principală de prezentare a cunoştinţelmetode verbale, bazate pe cuvântul scris sau rostit;metode intuitive, bazate pe observarea directă, concret senzorială
III. după gradul de angajare a elevilor la lecție:metode expozitive sau pasive, centrate pe memoria reproductivă şi pe ascultarea pasivă;metode active, care suscită activitatea de explorare a realității;
IV. după funcția didactică principală:cu funcţia principală de predare şi comunicare;cu funcția principală de fixare şi consolidare; cu funcţia principală de verificare şi apreciere a rezultatelor muncii;
V. în funcţie de modul de administrare a experienţei ce urmează a fi însuşită: metode algoritmice, bazate pe secvențe operaționale, stabile, construite dinainte; metode euristice, bazate pe descoperire proprie şi rezolvare de probleme;
.
VI. după forma de organizare a activității:metode individuale, pentru fiecare elev în parte;metode de predare-învăţare în grupuri (de nivel sau omogene şi pe grupe eterogene);metode frontale, cu întreaga clasă;metode combinate, prin alternări între variantele de mai sus;
VII. în funcţie de axa învăţare mecanică (prin receptare) - învăţare conştientă (prin descoperire)
VIII. după sorgintea (originea) schimbării produse la elevi:
metode heterostructurante transformarea se produce prin altul
Descrierea principalelor metode de învățământ
Expunerea didactică
.
Stabilirea temei şi scopului expunerii.
Stabilirea volumului de idei, ce trebuie să alcătuiască conţinutul expunerii. .
Adunarea materialului necesar expunerii şi studierea lui.
Organizarea metodică a conținutului expunerii.
Rezultatul tuturor celor anterioare constă din alcătuirea planului expunerii
Explicația
1.Conţinuturile prezentate să fie autentice și convingătoare
2.În cadrul oricăreia dintre formele prezentate să fie respectate limitele şi obiectivele programei
3.Volumul de informație să fie rezonabil, în raport cu vârsta şi cu experienţa de învăţare a copiilor.
4.Orice expunere trebuie să probeze stringență logică şi succesiune logică.
5.Exemplele ilustrative să fie doar în cantitate suficientă pentru for-marea unor imagini corecte sau pentru stabilirea unor noţiuni.
6.În cazul povestirii se impune, ca o cerinţă aparte, caracterul plastic, emoţional, sugestiv al expunerii, aceasta fiind sprijinită chiar pe elemente dramatice
7.Sub aspectul exprimării, se impun, de asemenea, câteva cerințe precise: adecvare a limbajului şi stilului la nivelul auditoriului; claritate logică şi corectitudine gramaticală.
Povestirea
Prelegerea școlară
Conversația didactică
Demonstrația didactică
Metoda observării
Lucrul cu manualul