Temeiul scripturistic al acestui praznic îl găsim în Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Spre deosebire de ceilalți evangheliști, Luca nu începe relatarea Evangheliei sale cu Nașterea sau Botezul Domnului, ci cu alte două evenimente, petrecute înaintea acestora: vestea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Buna Vestire. Citim, astfel, în primul capitol, că la șase luni după zămislirea Sfântului Ioan Botezatorul, Arhanghelul Gavriil a fost trimis din nou pe pământ spre a duce veste, de această dată în orașul Nazaret din Galileea, la o fecioară pe nume Maria: ,,*Şi intrând îngerul la ea, a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus” (Luca 1, 28-31).
Mântuirea este cel mai de preț dar pe care Dumnezeu l-a oferit omului. Însă mântuirea nu poate fi atinsă decât cu efort duhovnicesc din partea fiecăruia dintre noi. Mântuirea ține de voința lui Dumnezeu de a-l sfinți pe om, dar și de încuviințarea omului să fie sfințit și să ajungă în Împărăția veșnică. Așa s-a petrecut și în ziua cea minunată, în care Fecioara Maria, în timp ce se afla la rugăciune, a primit vestea că Îl va naște pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
