Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
MEMORIA, Sursa: Cosmovici, A. (2005). Psihologie generală. (pp.134-153).…
MEMORIA
Definiție: Memoria este funcția psihică de bază care face posibile fixarea, conservarea, recunoașterea și reproducerea informațiilor și trăirilor noastre.
-
-
Baza fiziologică a memoriei
Substratul material al memoriei nu este încă elucidat. În cazul memoriei de scurtă durată, ea s-ar explica prin existența unor circuite reverberante: lanțuri de neuroni formând câte un circuit închis. Datele senzoriale lasă o urmă în structurile cerebrale, urmă denumită engramă.
Formele memoriei
-
Memoria de scurtă durată
Durata de păstrare: imaginea se menține până la 18 secunde, în lipsa unor condiții speciale.
Trecerea în memoria de lungă durată: se realizează prin repetiție sau prin asocierea cu noțiuni deja consolidate.
Memoria de lungă durată
Durata de păstrare: informațiile pot fi reținute pentru ore, zile, ani sau chiar toată viața.
-
-
Rolul memoriei în viața psihică
Memoria nu împiedică evoluția psihică, ci face posibilă dezvoltarea ei coerentă în raport cu experiența acumulată. Datorită memoriei învățăm să mergem, să vorbim, să trăim sentimente complexe, să me imaginăm viitorul, să luăm hotărâri în cunoștimânță de cauză.
Condițiile optime ale memoriei:
-motivația subiectului;
-necesitatea cunoașterii efectelor;
-înțelegerea materialului de învățat.
În ce privește eficiența memorării, am avea următoarea ierarhie:
- memorare involuntară și mecanică;
- memorare voluntare și mecanică;
- memorare involuntară și inteligentă;
- memorare voluntară și inteligentă.
Patologia memoriei
Hipermnezia: un fenomen rar în care, după un accident sau o boală, persoana își amintește informații demult uitate.
-
Memoria verbal-logică permite reproducerea propozițiilor, ideilor.
Memoria afectivă susține că un sentiment este o trăire prezentă, legată de momentul și situația dată.
Memoria motorie face posibilă formarea priceperilor și deprinderilor, explicănd învățarea dansului, a înotului, a scrisului etc..
Sursa: Cosmovici, A. (2005). Psihologie generală. (pp.134-153). Editura Polirom.