Teoria frustrare-agresiune: Cercetătorul John Dollard și colaboratorii săi de la Universitatea Yale susțin că agresivitatea apare ca răspuns la frustrare. Agresivitatea este întotdeauna o consecință a frustrării, iar intensitatea răspunsului agresiv este proporțională cu cea a frustrării. Reacția la frustrare poate include inhibiția, redirecționarea către o altă țintă și catharsisul.

Teoria învățării sociale: Conform acestei teorii, agresivitatea este dobândită prin învățare directă (prin recompensarea sau pedepsirea comportamentelor) sau prin observarea și imitarea modelelor de conduită ale altora. Psihologul Albert Bandura a demonstrat rolul modelului adult în însușirea comportamentului agresiv la copii.

Este o situație de interacțiune, implicând unul sau mai mulți actori.

Este o acțiune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale etc.).

Este o acțiune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale etc.).
Aceste prejudicii se manifestă prin modalități diferite (directe sau indirecte).

Aruncarea gunoiului în afara locurilor special amenajate

Violența în mediul școlar se împarte în violențe "obiective" (crimă, delicte) și "subiective" (umilire, jignire, bullying verbal). Aceasta afectează climatul școlar și relațiile dintre elevi și profesori, generând sentimente de insecuritate și teamă. Factorii psihologici precum trăsăturile egocentrice și instabilitatea emoțională sunt corelați cu comportamentele violente. Adolescența, perioadă de transformări profunde, poate accentua aceste comportamente. Managementul eficient al violenței în școli implică colaborarea instituțională și implementarea programelor de prevenire adecvate.

Violența poate fi influențată de mai mulți factori, inclusiv de mediul familial și social al elevilor. Copiii cu un profil agresiv provin adesea din familii dezorganizate, cu probleme de divorț, violență domestică, consum de alcool sau abuzuri, care pot afecta profund comportamentul și dezvoltarea lor. Lipsa de suport și stabilitate din familie poate contribui la adoptarea unor comportamente antisociale sau violente în școală.

De asemenea, mediul social, incluzând situația economică, nivelul scăzut al controlului social și inegalitățile sociale, poate stimula și întreține violența școlară. Criza valorilor morale și disfuncționalitățile din societate pot crea un teren fertil pentru manifestările de agresiune în rândul elevilor.

Școala însăși poate contribui la generarea unor forme de violență prin modalități de exercitare a puterii de către profesori. Uneori, utilizarea coerciției sau ignorarea disprețuitoare a elevilor poate deteriora relațiile profesor-elev și poate stimula reacții negative din partea acestora, inclusiv comportamente violente sau de respingere a autorității școlare.

În plus, sindromul eșecului școlar poate fi un factor crucial în creșterea violenței școlare. Elevii care se confruntă constant cu eșecuri în învățare pot dezvolta anxietate profundă, scădere a stimei de sine și dispreț față de ei înșiși și față de alții, ceea ce poate conduce la comportamente agresive sau de respingere.

Strategii de prevenție primară, secundară și terțiară: Implementarea acestor strategii acoperă toate nivelurile de intervenție. Prevenția primară vizează reducerea factorilor de risc prin promovarea unui mediu școlar pozitiv. Prevenția secundară implică intervenții timpurii pentru elevii expuși riscului de violență. Prevenția terțiară se concentrează pe gestionarea și reducerea consecințelor comportamentului violent deja manifestat.