Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL este partea secundară de propoziție care arată…
COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL
este partea secundară de propoziție care arată obiectul care este ținta acțiunii sau pentru care acționează autorul unei fapte.
Complementul prepozițional se realizează printr‑un grup alcătuit din prepoziție + substantiv/pronume/numeral.
Complementul prepozițional răspunde la întrebările pentru cine?, pentru ce?, de cine?, de ce?, la cine?, la ce?, de la cine?, de la ce?, despre cine?, despre ce? etc.
Părțile de vorbire cu funcția de complement prepozițional stau în cazul acuzativ (Reușita depinde de tine.) sau genitiv, cu prepoziția asupra (S‑a năpustit asupra lui.).
Complementul prepozițional poate fi însoțit și de prepoziția pe, în construcțiile reflexive (Se bazează pe colegi.).
Când este însoțit de prepoziția la, complementul prepozițional se deosebește de complementul indirect în dativ prin faptul că nu poate fi dublat de clitic (Ofer flori la două colege de clasă. /Le ofer flori la două colege de clasă. – complement indirect; Mă gândesc la colegele de clasă – complement prepozițional.).
Se subordonează
unui verb la mod personal –
Am primit
cadouri de la părinți.
unei locuțiuni verbale –
Îmi aduc aminte
de tine.
unei forme verbale nepersonale (infinitiv și gerunziu) –
Săturându
‑se de joacă, a intrat în casă.
unui adjectiv – Am citit o carte
plină
de întâmplări.
unui adverb – S‑a așezat
aproape
de mine.
unei interjecții –
Mersi
pentru ajutor!
se exprimă prin:
substantiv – Nu mă tem
de examen
.
pronume (personal, de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ, negativ) – Nu depind de
nimeni.
numeral cardinal cu valoare pronominală – L‑am auzit vorbind
despre trei
dintre colegi.
numeral ordinal cu valoare pronominală – Se împrietenise
cu al doilea
.
formă verbală nepersonală (infinitiv, supin) – S‑a plictisit
de bătut
mingea.
Complementul prepozițional exprimat prin infinitiv poate fi însoțit sau nu de prepoziție (Se gândește la a pleca./Se gândește a pleca.). Limba română standard preferă înlocuirea acestor construcții cu propoziții: Se gândește să plece.
Funcția sintactică de complement prepozițional o pot avea, de asemenea, locuțiunile corespunzătoare părților de vorbire prin care se exprimă complementul prepozițional.