Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
LIMBAJUL NONVERBAL ŞI COMUNICAREA INTERCULTURALĂ - Coggle Diagram
LIMBAJUL NONVERBAL ŞI COMUNICAREA INTERCULTURALĂ
Comunicarea nonverbală și Cultura
Comunicarea nonverbală reprezintă un aspect esențial al comunicării interculturale, influențat de factori culturali.
Cercetări Multidisciplinare:
Domeniu studiat din perspective comunicațională, antropologică, sociologică, psihologică, istorică, etc.
Importanța Culturii
Delhees subliniază că limbajul nonverbal este modelat de cultura individuală.
Caracteristici ale Comunicării Nonverbale
Structura:
Verbal
Informații concrete
Nonverbal
Transmitere de atitudini și sentimente
Conținut
Verbal
Sunete și reguli structurale.
Nonverbal
Lipsa unei ordini comportamentale fixe.
Durata
Verbal
Definită și delimitată în timp
Nonverbal
Durata coincinde cu percepția reciprocă a comunicatorilor.
Controlul
Verbal
Poate fi controlată
Nonverbal
Dificil de controlat, adesea inconștientă
Eficiența
Nonverbal
ponderea semnelor nonverbale este mai mare în diverse interacțiuni
Funcțiile comunicării nonverbale
Redundanța
Completarea
Sublinierea
Coordonarea
Substituirea
Contradicția
Kinezica
Definiție
Comunicarea prin gesturi, expresii faciale și mișcări ale corpului.
Caracteristici
Strict codificată
Dependentă de comunitatea socio-culturală
Integrată într-un sistem plurinivelar
Repertoriu gestual
Embleme
gesturi convenţionale, specifice unei anumite culturi sau epoci
Ilustratori
Ideografe
ritmează sau accentuează discursul verbal prin mişcări ale mâinilor, capului şi au rolul de a concretiza cursul gândirii;
kinetografe
evocă acţiuni concrete, precum a merge, a dormi, a mânca etc.;
pictografe
sugerează forma sau mărimea unui obiect
Gesturi care exprimă expresii afective
Regulatori
gesturile de menţinere a controlului în comunicare, precum mişcările capului, ale corpului care indică dorinţa unui vorbitor de a obţine aprobarea din partea ascultătorilor, de a lua cuvântul sau de a afirma adeziunea la cele afirmate de vorbitor
Body manipulators
gesturile şi mişcările de atingere ale corpului sau obiectelor, determinate de anumite stări emoţionale, pe care comunicatorul încearcă, eventual, să le stăpânească sau să le mascheze
Exprimarea prin mimică sau expresiile faciale
Definiție
Forme de exprimare ale feței pentru comunicarea sentimentelor și emoțiilor.
Universalitate
Darwin postulează universalitatea expresiilor mimice.
Diferențe culturale
Friesen evidențiază reguli de manifestare (display rules) care pot ascunde universalitatea expresiilor în funcție de cultură.
Oculezica sau comportamentul vizual
Contactul vizual este un canal important de comunicare nonverbală.
Comportamentul vizual exprimă multe despre relațiile interumane.
Autorul german Delhees diferențiază între îndreptarea privirii spre cineva și îndepărtarea privirii, care pot lua diverse forme și exprima diferite intenții, stări interioare, sentimente și atitudini.
Stilurile individuale de comportament vizual pot varia între culturi.
Exemple de diferențe culturale în comportamentul vizual includ reguli privind contactul vizual în cultura japoneză, diferențe între culturile europene și americane sau tabuurile privind contactul vizual în anumite țări asiatice și arabe.
Haptica sau contactul cutanat
Comunicarea nonverbală prin contactul cutanat implică simțul tactil și are semnificații legate de intimitate, relații de putere și status social.
Exemple de interacțiuni tactile includ contactul dintre mamă și copilul nou-născut și schimbările în acest tip de comunicare odată cu înaintarea în vârstă.
Studii despre atingere și statusul socio-economic, sexul și vârsta indică diferențe în frecvența atingerilor între diferite categorii de oameni.
Culturile cu contact slab și cele cu contact puternic prezintă diferențe în comportamentul de apropiere și atingere.
Există tabuuri legate de localizarea atingerii, cum ar fi evitarea anumitor zone în anumite culturi.
Mijloacele de exprimare paralingvistice sau vocalica
caracteristicile vocii
registrul vocal
volumul
tempo-ul
ritmul
rezonanța
forme de exprimare a sunetelor
râsul
oftatul
plânsul
căscatul
mormăitul
fluieratul
gemetele
sunetele „parazite” precum „ăă”, „îî” etc., numite şi „eşecuri de vorbire”.
Paralimbajul are o funcție metacomunicativă implicită și indică modul în care trebuie înțeleasă comunicarea verbală.
Diferențe culturale în utilizarea și semnificațiile semnalelor paravocalice sunt evidențiate, cum ar fi folosirea semnalelor vocalice în conversațiile japoneze și semnificațiile diferite ale acestora în diverse culturi.
Olfactica
Comunicarea prin intermediul mirosurilor
Feromonii - substanțe volatile secretate de animale pentru a organiza viața gregară.
Mirosul joacă un rol primordial în legătura afectivă dintre mamă și copil.