„Ce mult te-am iubit, Peleș, raiul copilăriei mele pierdute! Cât de bine îți cunosc luminile și umbrele, sunetele și miresmele, singurătatea fastuoasă! De cate ori respir aerul timpurilor prezente, mă întorc cu mintea în trecut la tine, adăpost al tuturor visurilor și iluziilor risipite, întrebându-mă, întrebându-te, aidoma poetului: «Unde sunt uriașele zăpezi de altădată?»...”
