Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
TRADUCEREA ORALĂ (INTERPRETAREA) - Coggle Diagram
TRADUCEREA ORALĂ
(INTERPRETAREA)
Traducerea
este o activitate intelectual-creativă de redare în scris a unui text dintr-o limbă sursă într-o limbă țintă, de obicei unidirecțional.
Se caracterizează prin organizare bună.
Interpretarea
este o activitate intelectuală de redare orală dintr-o limbă sursă într-o limbă țintă
a unor discursuri, prezentări, convorbiri, și alte forme specifice comunicării orale.
Se caracterizează prin spontanietate.
În cadrul
traducerii scrise
, mesajele comunicării interlingvale apar în procesul traducerii ca texte fixe, la care traducătorul se poate adresa de cite ori va avea nevoie. Aceasta îi dă posibilitate să apeleze de mai multe ori la text, să întroducă schimbări, să apeleze la dicționare, etc.
În cadrul
interpretării
, atât originalul cât și mesajul transpus apare într-o formă ne-fixată, care determină perceperea unică și imposibilitatea schimbărilor ulterioare.
În cadrul
traducerilor scrise
, autorul și traducătorul sunt îndepărtați în spațiu și timp, în cazul interpretărilor participanții interacționează direct.
În cadrul traducerii scrise, de regulă,
traducătorul nu intră în contact cu autorul.
În cadrul celor orale, traducătorul
lucrează în condiții de interacțiune directă.
Interpretul trebuie să:
cunoască la nivel avansat scris și vorbit,
limba utilizată și limba din / în care traduce
posede vaste cunoștințe generale
un vocabular bogat, de la limbajul de
specialitate pînă la limbajul familiar sau argotic
dispună de dinamism și agilitate intelectuală și verbală
aibă solide cunoștințe de terminologie,
studii și experiență de specialitate
Traducerea simultană scoate
la multe
procese mentale
legate de limbaj:
înmagazinarea stocului de cuvinte
(sinonimie, antonimie, denotație, conotație)
recuperarea informației lingvistice
(instantaneu, în zecimi de secunde)
verificarea cuvintelor în context
(polisemie, validarea sensului)
introducerea cuvintelor în tipare, expresii
și propoziții logice (conform regulilor sintaxei)
îmbrăcarea exprimărilor în
haină sonoră (fonetica limbii țintă)
adaptarea intonației și dicțiunii
la contextul situațional
Perioada de lucru
a unui traducător simultan
faza de adaptare
perioada de vîrf
perioada de declin
Calitatea traducerilor
simultane este asigurată de:
ridicarea nivelului de cunoștințe de specialitate
și de cultură generală
reproducerea condițiilor de lucru ale interpreților simultani
repetarea unor exerciții de tipuri diverse
practicarea rostirii mesajului cu diverse accente, în ritmuri mai rapide sau mai lente, cu diferite grade de calitate
-învățarea studenților de a mînui aparatura
sau instalațiile tehnice
Interpretarea
consecutivă
Reproducerea originalului în traducere, ca parte a interpretării consecutive se face după
exprimarea originalului
.
După intervalul de timp dintre exprimarea originalului și traducerea lui se pot distinge următoarele situații:
vorbitorul se oprește după fiecare unitate logico-semantică, așteptînd să se facă
traducerea. Prin urmare, interpretul trebuie să traducă
propoziții
.
vorbitorul se oprește după fiecare sintagmă sau subunitate semantică sau, uneori după cuvinte. Această variantă e folosită doar în cazul enumerărilor.
vorbitorul se oprește după
grupuri de propoziții
, care corespund paragrafelor din limba scrisă. Acest procedeu este foarte des folosit , deoarece vorbitorii doresc să-și exprime gîndul sau părerea după ce și le-au conturat foarte bine. În acest tip de interpretare apare o componentă esențială în procesul de traducere: memorizarea.
vorbitorul nu se oprește niciodată, situație mai puțin frecventă, traducerea fiind făcută numai după exprimarea
întregii cuvîntări
, alocuțiuni, toast, etc.
Etapele procesului de
traducere consecutivă:
a)analiza complexă a originalului;
b)analiza problemelor lexicale;
c)analiza dificultăților gramaticale și particularităților stilistice;
d)analiza sinonimiei gramaticale și lexicale;
e)traducerea brută;
f)șlefuirea / stilizarea traducerii.