Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Subprograme - Coggle Diagram
Subprograme
2) Proceduri
Procedurile sunt subprograme care
efectuează prelucrarea datelor comunicate în momentul apelului și pot returna în
programul principal zero, una sau mai multe valori.
Structura unei proceduri este:
-Antetul procedurii;
Antetul procedurii conține cuvântul cheie
”procedure”, numele procedurii (care trebuie să fie numaidecât un identificator) și, opțional, o listă de parametri formali și tipurile lor de date incluse în paranteze rotunde.
Exemple:
procedure steluta;
procedure AA(x:real; y,z:integer);
procedure B6(a:char; var b:integer);
-Partea declarativă a procedurii;
Partea declarativă a procedurii
începe cu cuvântul cheie „var”, după care urmează toate variabilele utilizate în procedură și tipurile lor (în afară de
cele declarate în antetul procedurii).
-Partea executabilă a procedurii.
Partea executabilă a procedurii se include între cuvintele cheie ”begin” și ”end”
Instrucțiunile de apel ale
subprogramelor se scriu în partea executabilă.
Instrucțiunea de apel conține numele subprogramului apelat și, opțional, o listă de parametri actuali.
Se numesc parametri actuali parametrii
utilizați în instrucțiunea de apel al
subprogramului.
Exemplu: B6(5,y); AA(a,b,c); steluta.
Se numesc variabile globale variabilele declarate în partea declarativă a programului principal.
Variabilele globale pot fi utilizate atât
în programul principal, cât și în subprogramele acestuia.
Se numesc variabile locale variabilele
declarate în partea declarativă a unui subprogram.
Variabilele locale pot fi utilizate numai în subprogramul în care au fost declarate.
Se numesc parametri formali parametrii
declarați în antetul subprogramului.
Parametrii formali se clasifică în:
Parametri valoare (de intrare)
Parametrii valoare se văd numai în subprogramul în care au fost declarați, pe când parametrii variabilă se văd și în programul principal.
Parametri variabilă (de ieșire).
Parametrii variabilă se scriu cu cuvântul cheie ”var” în față.
Mecanismul de transmitere a valorilor între procedură și programul principal
Numărul parametrilor formali trebuie să coincidă cu numărul parametrilor actuali.
Între parametrii actuali și cei formali există o corespondență pozițională 1:1 (unu la unu).
Tipul parametrului actual trebuie să fie compatibil cu tipul parametrului formal corespunzător.
Parametrul actual, ce corespunde unui parametru formal valoare, poate fi o constantă, expresie sau variabilă. Parametrul actual, ce corespunde unui
parametru formal variabilă, poate fi numai variabilă.
1) Subprograme
Set de instrucţiuni, ce realizează un anumit algoritm, se numeşte subprogram.
Când în programul principal se întâlneşte un apel, execuţia continuă cu prima instrucţiune din programul apelat.
Când se termină executarea instrucţiunilor din subprogram, se revine la instrucţiunea imediat următoare apelului din programul principal.
Subprogramele se scriu după partea
declarativă a programului principal.
Subprogramele pot fi de 2 tipuri:
-funcții - returnează întotdeauna o singură valoare;
Funcțiile și procedurile pot fi standard (existente deja în limbajul Pascal) și definite de utilizator.
Funcții standard: int, trunc, sqr, sqrt, abs, chr,ord, pred, succ.
Proceduri standard: read, readln, write, writeln, val, str, inc, dec.
-proceduri - pot returna zero, una sau mai multe valori.
Avantajele folosirii subprogramelor sunt:
Programe mai simple și mai scurte;
Posibilitatea de a executa instrucţiunile dintrun subprogram de mai multe ori, la fiecare execuţie cu alte date.
3) Funcții
Se numește funcție subprogramul care
calculează și returnează o singură valoare.
Structura unei funcții este:
-Antetul funcției;
Antetul funcției conține cuvântul cheie function, numele funcției (care trebuie să fie un identificator), parametrii formali valoare și tipurile lor de date și tipul rezultatului funcției, care poate fi simplu predefinit sau string.
Exemple:
function f(x,y:integer;z:char):string;
function f2(a:real):integer;
-Partea declarativă a funcției;
Partea declarativă a funcției începe cu cuvântul cheie Var, după care urmează variabilele locale și tipurile
lor de date, adică acele variabile care se utilizează numai în subprogramul respectiv și nu au fost declarate în antet.
Partea executabilă a funcției.
Partea executabilă a funcției se scrie între cuvintele cheie Begin și End.
În partea executabilă se conține obligator o instrucțiune de atribuire,în partea stângă a căreia se scrie numele funcției, iar în partea dreaptă - rezultatul calculat de funcție, adicăacea valoare care vrem să fie transmisă în programul principal.
