Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
MANUALUL DE BIOLOOGIE CLASA A VI - Coggle Diagram
MANUALUL DE BIOLOOGIE CLASA A VI
RESPIRATIA AEROBA LA PLANTE:
Respirația plantelor este în general aerobă.
Pentru desfășurarea respirației plantele realizează schimburi cu mediul înconjurător: iau oxigen și elimină dioxid de carbon și apă.
Schimbul de gaze la plante se realizează prin toate părțile corpului lor.
Cel mai intens schimb de gaze îl realizează frunzele, la nivelul stomatelor
ORGANISMUL UN TOT UNITAR :
Celula este unitatea structurală şi funcţională a lumii vii.
Diferite tipuri de țesuturi formează un organ.
Celulele de același fel sunt grupate în țesuturi.
Organele care realizează împreună aceeași funcție formează un sistem.
Toate sistemele de organe formează un organism.
SISTEMUL DIGESTIV SI DIGESTIA LA OM:
Sistemului digestiv este format din tub digestiv și glande anexe.
La nivelul sistemului digestiv se realizează digestia și absorbția hranei.
Prin digestie se realizează transformarea alimentelor în substanțe simple absorbabile.
Prin absorbție produșii de digestie sunt preluați de sânge sau limfă care îi transportă la toate celulele corpului.
SANGELE-
COMPONENTE SI
ROLUL LOR:
Sângele este cea mai mare parte a mediului intern și este compus din plasmă și celule numite elemente figurate. Celulele din sânge sunt globulele roșii (eritrocite), globulele albe (leucocite) și trombocitele. .
Eritrocitele transportă gazele respiratorii cu ajutorul hemoglobinei.
Leucocitele ne apără de infecții, boli și de alte elemente străine corpului, fiind responsabile de apărarea imună.
Trombocitele intervin în oprirea sângerării, coagularea sângelui
ALTE TIPURI DE HRANIRE IN LUMEA VIE : SAPROFITE SI PARAZITA, PLANTE CARNIVORE
Cele două tipuri fundamentale de nutriție în lumea vie sunt nutriția autotrofă si nutriția heterotrofă.
Heterotrofele fără sistem digestiv se hrănesc saprotit și parazit.
Organismele saprofite se hrănesc cu organisme sau resturi de organisme moarte.
Organismele parazite își iau hrana din organismele vii.
Există organisme care se hrănesc și autotrof și heterotrof, acest mod de nutriție este mixotrof.
ORGANISMUL UNUI MAMIFER SI AL OMULUI : SISTEMEDE ORGANE, ORGANE, TESUTURI, CELULE
Cele mai mici componente vii ale corpului mamiferelor sunt celulele.
O celulă animală este alcătuită din membrană, citoplasmă și nucleu.
Celulele animale cu aceeași formă, alcătuire și rol sunt grupate în patru tipuri de țesuturi animale: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos. .
Mai multe țesuturi formează un organ, iar organele care îndeplinesc o anumită funcție formează un sistem de organe
ORGANISMUL UNEI PLANTE SUPERIOARE:
ORGANE, TESUTURI, CELULE
Cele mai mici componente vii ale corpului plantei sunt celulele.
în celulele plantelor, pe lângă membrană, citoplasmă și nucleu, se află și peretele celular, cloroplastele și vacuola.
Celulele sunt diferite ca alcătuire si rol. Ele formează diferite țesuturi.
Principalele țesuturi din corpul plantelor sunt: de apărare, de hrănire, de depozitare și de conducere.
FOTOSINTEZA
Fotosinteză este procesul prin care plantele, din dioxid de carbon și apă, cu ajutorul luminii și al clorofîlei produc substanțe organice și oxigen.
6 H2O + 6 CO2 + lumină = C6H12O6 + 6 O2
Desfășurarea fotosintezei depinde de factorii de mediu (lumină,temperatură, dioxid de carbon).
CIRCULATIA LA PLANTE:
Circulația este funcția de nutriție prin care se asigură transportul substanțelor în corpul viețuitoarelor. Circulația la plante include trei procese: absorbția apei și sărurilor minerale, transportul sevei brute și transportul sevei elaborate.
Absorbția apei și sărurilor minerale este realizată de rădăcină.
Transportul sevei brute este realizat de vasele conducătoare lemnoase și este datorat pierderii de apă la nivelul frunzelor.
Transportul sevei elaborate este realizat de vasele conducătoare liberiene care consumă energie în acest proces.
SISTEMUL RESPIRATOR SI RESPIRATIA LA OM:
Sistemul respirator asigură aprovizionarea corpului nostru cu oxigen și eliminarea dioxidului de carbon.
Sistemul respirator este compus din căi respiratorii și plămâni. Căile respiratorii sunt: nările -> cavitățile nazale -> faringele -> laringele -> traheea -> bronhiile -> bronhiolele.
Plămânii sunt formați din lobi, iar lobii conțin numeroși saci alveolari. La nivelul alveolelor pulmonare se realizează schimbul de gaze: oxigenul din aerul alveolar intră în sânge, iar dioxidul de carbon din sânge intră în aerul din alveole.
Ventilația pulmonară constă în inspirație și expirație. Inspirația se realizează prin contracția mușchilor respiratori: diafragmă și intercostali. în inspirație se mărește cavitatea pulmonară, se dilată plămânii și aerul pătrunde în plămâni. în expirație mușchii respiratori se relaxează, cavitatea pulmonară se micșorează și aerul iese din plămâni.
ADAPTARI ALE DIGESTIEI SI ORGANELOR DIGESTIVE LA DIFERITE ANIMALE:
După regimul de hrană mamiferele se grupează în erbivore, carnivore și omnivore.
Erbivorele, după modul în care se hrănesc, sunt rozătoare, nerumegătoare și rumegătoare.
Sistemul digestiv al mamiferelor prezintă adaptări la regimul de hrană. Organele sistemului digestiv sunt adaptate tipului de hrană. Plantele trebuie consumate în cantitate mare pentru a asigura erbivorelor energia necesară.
RELATII INTRE FUNCTIILE DE NUTRITIE:
Organismul nu poate funcționa fără ca sistemele sale să funcționeze împreună, el funcționează ca un tot unitar
Fiecare organ al corpului este compus din țesuturi, iar acestea din celule care se hrănesc, respiră, produc resturi.
Aprovizionarea cu hrană și oxigen, eliminarea dioxidului de carbon și a altor resturilor nefolositoare sunt procese care se realizează de către toate organele care sunt specializate pentru realizarea unei anumite funcții.
Supraviețuirea organismului este asigurată numai prin buna funcționare a organelor și sistemelor de organe care îl compun.
Sistemele de organe și organele unui organism sunt interdependente.
RESPIRATIA
IN DIFERITE MEDII
DE VIATA:
Animalele și-au adaptat sistemul respirator la medii și moduri diferite de viață.
Respirația traheală este specifică insectelor terestre.
Repirația branhială este specifică animalelor acvatice.
Respirația cutanată este specifică amfibienilor cu plămâni slab dezvoltați care trăiesc în medii umede.
Păsările au o respirație pulmonară diferită de a mamiferelor pentru că s-au adaptat la zbor.
ELEMENTEE DE IGIENA
SI DE PREVENIRE
A INBOLNAVIRILOR:
Prețuiți-vă corpul și păstrați-1 curat!
Hrăniți-vă sănătos!
Fiți activi, faceți mișcare!
Dormiti suficient!
Beți suficientă apă!
Cunoasteti-vă si ascultați-vă corpul!
Găsiți timp pentru a face lucrurile care vă aduc bucurie!
RESPIRATIA-PROCES PRIN CARE SE OBTINE ENERGIE:
Respirația celulară este procesul prin care celulele obțin enegie din substanțele nutritive. Celulele pot realiza două tipuri de respirație: aerobă și anaerobă.
Respirația aerobă este procesul în care producerea de energie se realizează în prezența oxigenului.
Respirația anaerobă este procesul în care producerea de energie se realizează în lipsa oxigenului.
Ambele tipuri de respirații celulare sunt realizate și de către celulele vegetale și de către celulele animale.
Prin respirație aerobă se produce o cantitate mai mare de energie.
SISTEMUL CIRCULATOR SI CIRCULATIA LA OM:
Inima asigură fluxul continuu al sângelui prin vasele sanguine.
Activitatea inimii constă în cicluri cardiace compuse din sistole și diastole.
In sistola ventriculară sângele este pompat cu presiune în artere. In diastole sângele intră în inimă.
Sistemul vascular este compus din artere, capilare și vene. Există două circuite sanguine: circulația mică și circulația mare.
Circulația mică duce sângele la plămâni, unde se oxigenează, și aduce sângele oxigenat la inimă. Circulația mare duce sânge oxigenat la organele corpului și întoarce sângele neoxigenat la inimă.
PARTIULARITATI ALE CIRCULATIEI LA ANIMALE:
în regnul animal există două tipuri fundamentale de sisteme circulatorii: deschis și închis.
Toate vertebratele, dar si unele nevertebrate au sistemul circulator închis.
Circulația la pești este simplă, sângele pompat de inimă va parcurge un singur circuit pentru a reveni în inimă. Inima peștilor are numai două camere: un atriu și un ventricul.
Circulația vertebratelor cu plămâni este dublă: sângele pompat de inimă va parcurge două circuite pentru a reveni în inimă, în camera de unde a plecat: circulația pulmonară și circulația corpului.
Inima amfîbienilor și a majorității reptilelor are trei camere: două atrii și un ventricul. în unicul ventricul se amestecă sângele neoxigenat cu cel oxigenat: circulația la amfîbieni și reptile este incompletă.
La păsări și mamifere inima are patru camere: două atrii și două ventrucule și nu se mai amestecă sângele oxigenat cu cel neoxigenat: circulația la aceste vertebrate este completă.
EXCRETIA LA PLANTE:
• Procesul prin care organismele vii elimină substanțele nefolositoare se numește excreție.
• Principalul rest nefolositor eliminat de plante este apa. Apa este eliminată de plante sub formă de vapori, prin procesul de transpirație.
• Toate părțile plantei transpiră, dar organul specializat este frunza, care elimină apa la nivelul stomatelor.
• Prin transpirație se asigură și absorbția apei cu săruri minerale, precum și ascensiunea sevei brute.
SISTEMUL
EXCRETOR SI
EXCRETIA LA OM:
Căile urinare sunt ureterele, vezica urinară si uretra.
Medulara renală este compusă din piramide renale. De la piramidele renale urina este preluată de calice mici, calice mari și apoi de pelvisul renal (sau bazinet).
Fiecare rinichi este protejat de o capsulă și în interior are două regiuni: corticala renală și medulara renală.
Sistemul excretor uman este alcătuit din rinichi si căi urinare.
Unitățile structurale si funcționale ale rinichilor sunt nefronii. La nivelul nefronilor se formează urina. Un nefron este compus din corpuscul renal și tub urinifer.
Pentru formarea urinei au loc: filtrarea, rebsorbția și secreția. Filtrarea are loc la nivelul corpusculului renal, reabsorbția și secreția se desfășoară de-a lungul tubului urinifer. Eliminarea urinei se numește micțiune.
PARTICULARITATI ALE EXCRETIEI IN MEDII DE VIATA DIFERITE:
La plante, principalul rest produs de funcțiile de nutriție este apa.
In diverse condiții de mediu apa este greu de obținut și plantele care trăiesc în aceste condiții s-au adaptat prin: reducerea suprafeței de transpirație la nivelul frunzei, reducerea numărului de stomate, diminuarea transpirației, depozitarea apei în organe.
Reptilele recuperează apa în cloacă și elimină substanțe nefolositoare prin pielea năpârlită. Păsările recuperează apa în cloacă.
Animalele prezintă adaptări care limitează pierderea de apă din organism.
Insectele au tuburi speciale care elimină în intestin resturile nefolositoare, fără eliminare de apă.
Mamiferele recuperează apa la nivelul nefronilor în rinichi.