Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
ADJECTIVUL, TIPURI:
propriu-zise
provenite din alte părți de vorbire…
ADJECTIVUL
GRADELE DE COMPARAȚIE
Gradele de comparație (sau de intensitate) sunt formele pe care le ia adjectivul pentru a arăta în ce măsură un obiect are o însușire în raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existenței sale.
POZITIV:
care exprimă o însușire a obiectului fără ca aceasta să fie comparată; este forma din dicționar a adjectivului (copil curajos);
COMPARATIV:
exprimă însușirea unui obiect prin raportare la însușirea altui obiect sau la însușirea obiectului într-un alt moment al existenței sale
de egalitate: construit cu ajutorul grupurilor de cuvinte tot atât de, tot așa de, la fel de, deopotrivă de (copil la fel de curajos);
de inegalitate
de superioritate, construit cu ajutorul cuvântului mai (copil mai curajos);
de inferioritate
de inferioritate, construit cu ajutorul cuvintelor mai și puțin (copil mai puțin curajos).
SUPERLATIV
relativ, când presupune raportarea la un grup de obiecte, gradul maxim al intensității fiind stabilit prin comparație; superlativul relativ este:
de superioritate, construit cu articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele și cuvântul mai (copilul cel mai curajos);
de inferioritate, construit cu articolul demonstrativ, cuvântul mai și cuvântul puțin (copilul cel mai puțin curajos);
absolut, când exprimă intensitatea la un grad maxim, fără o raportare la un reper
de superioritate, construit cu ajutorul cuvintelor foarte, tare, prea (copil foarte curajos);
de inferioritate, construit cu ajutorul cuvintelor foarte, tare, prea și al cuvântului puțin (copil foarte puțin curajos).
Există adjective fără grad de comparație:
- sunt la origine (în limba latină) deja la comparativ sau superlativ: superior, anterior, inferior, superb, maxim, minim, optim etc.
- însușirea exprimată nu poate fi modificată: complet, unic, principal, fundamental, veșnic, viu, definitiv, colosal, uriaș, desăvârșit, gigantic etc.
- sensul cuvântului nu permite comparația (acvatic, rădăcinos, energetic, profesional, bucureștean etc.).
Adjectivele își pot modifica forma în funcție de substantivul pe care îl determină ( se acordă în gen și număr):
copil frumos
copilă frumoasă
copil bun
copii buni
- literele îngroșate de la finalul cuvintelor de mai sus reprezintă desinențe.
ADJECTIVELE POT FI:
- variabile (își modifică forma)
- invariabile (nu își modifică forma):
rochie roz/ NU rochie roză
momente ferice
pisică gri/ rucsac gri
etc.
Adjectivele variabile pot avea:
- două forme flexionare: dulce (masculin și feminin, singular), dulci (masculin și feminin, plural);
- trei forme flexionare: adânc (masculin, singular), adâncă (feminin, singular), adânci (masculin și feminin, plural);
- patru forme flexionare: frumos (masculin, singular), frumoasă (feminin, singular), frumoși (masculin, plural), frumoase (feminin, plural).
Articolul demonstrativ
leagă un adjectiv de substantivul determinat.
- se acordă în gen și număr cu substantivul determinat de adjectiv.
-
DEFINIȚIE
partea de vorbire care exprimă însușirea unui obiect (lucru, ființă, fenomen al naturii etc.).
TOPICA
Adjectivul stă, de obicei, după substantiv, dar se poate găsi și în fața lui. În acest caz, adjectivul preia articolul hotărât al substantivului.
copiii frumoși - frumoșii copii
FUNCȚIILE SINTACTICE:
- ATRIBUT
- nume predicativ
- Complement
- Circumstanțial
TIPURI:
- propriu-zise
- provenite din alte părți de vorbire (verbe la participiu, gerunziu, adverbe, pronume)
- variabile
- invariabile
- simple
- compuse
Dintre adjectivele invariabile fac parte antiglonț, eficace, vernil, violet.
Adjectivele variabile pot avea:
- două forme flexionare: dulce (masculin și feminin, singular), dulci (masculin și feminin, plural);
- trei forme flexionare: adânc (masculin, singular), adâncă (feminin, singular), adânci (masculin și feminin, plural);
- patru forme flexionare: frumos (masculin, singular), frumoasă (feminin, singular), frumoși (masculin, plural), frumoase (feminin, plural).
-