Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Tema 11. Piaţa şi politica monetară - Coggle Diagram
Tema 11. Piaţa şi politica monetară
Piaţa monetară
este o componentă a pieţei financiare, alături de piaţa de capital. Piaţa monetară este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt pentru toate organismele de credit bancare.
Prin fiecare tip de instrument pot fi urmărite anumite obiective, astfel încât există posibilitatea
clasificării instrumentelor
după următoarea structură:
.
a) instrumente prin care banca centrală furnizează şi retrage moneda centrală:
b) instrumente care afectează direct activele sau pasivele băncilor:
c) instrumente care permit controlul operaţiunilor cu străinătatea:
Decontarea este operaţiunea prin care debitorul îşi achită obligaţiile de plată faţă de creditor sau utilizând banii de cont şi circuitele bancare.
Din punct de vedere al numărului de bănci implicate decontările se împart în 3 categorii:
.
1.Decontările interne apar când plătitorul şi beneficiarul de sumă lucrează cu aceeaşi societate bancară şi îşi au deschise conturile la aceeaşi unitate, operativă a băncii.
Decontările intrabancare. Plătitorul şi beneficiarul de sumă lucrează cu aceeaşi societate bancară dar îşi au deschise conturile la unităţi operative situate în localităţi diferite.
3.Decontările interbancare. Participanţii lucrează cu societăţi bancare diferite
Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul căreia se acţionează asupra cererii şi ofertei de monedă din economie. Importanţa politicii monetare rezultă din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preţurilor, la care se adaugă limitarea inflaţiei şi menţinerea valorii interne şi externe a monedei. Responsabilitatea îndeplinirii acestor obiective revine băncii centrale, care deţine monopolul în formularea şi transpunerea în practică a obiectivelor politicii monetare.
Pentru îndeplinirea obiectivelor de politică monetară pot fi utilizate
instrumente directe şi indirecte
între care este posibilă stabilirea următoarei
distincţii
:
instrumentele indirecte sunt utilizate de către banca centrală în relaţiile cu celelalte bănci şi cu agenţii nefinanciari. La modul tradiţional, această categorie de instrumente include instrumente care permit controlul asupra costului şi asupra cantităţii de monedă centrală.
instrumentele directe sunt reprezentate de măsurile care afectează, în mod direct, utilizatorii şi deţinătorii de monedă, inclusiv instituţiile financiare. Dintre acestea prezintă importanţă: încadrarea creditului, fixarea administrativă a unor rate ale dobânzii şi controlul asupra ratei de schimb .
Politica monetară
contribuie la realizarea politicii economice şi prin obiectivele specifice care constau în următoarele:
.
a) creşterea masei monetare până la un nivel optim
b) menţinerea ratei dobânzii la un nivel corespunzător
c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb
d) alocarea optimă a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) în cadrul economiei
În cadrul analizei noastre sunt abordate
următoarele instrumente :
.
1) limitarea creditului
2) acţiunile autorităţii monetare asupra cererii de monedă (rezervele obligatorii)
4) acţiunile băncii centrale asupra costului monedei centrale (rata dobânzii)
3) acţiunile autorităţii montare asupra ofertei de monedă
Majoritatea economiştilor analizează politica monetară din punct de vedere al eficacităţii, prin evidenţierea următoarelor trăsături:
.
viteză şi flexibilitate: comparativ cu politica fiscală a cărei aplicare necesită deliberări parlamentare, cumpărarea şi vânzarea titlurilor de către banca centrală se poate stabili zilnic. Pe această bază sunt influenţate oferta de monedă şi rata dobânzii.
independenţa faţă de factorul politic rezultă din durata mandatului consiliului de administraţie al băncii centrale, pe o perioadă mai mare de timp decât a mandatului politic;
succesul politicii monetare care s-a manifestat, în ţările dezvoltate, în perioada anilor 1980 – 1990 şi ulterior pentru a ajuta ieşirea economiilor din starea de recesiune din anii ‘90 – ’92.