Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Tema 8. Creditul şi dobânda - Coggle Diagram
Tema 8. Creditul şi dobânda
.
Creditul ca încredere: este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora. Termenul credit îşi are originea în cuvintele latine „creditum”, „de credere” care desemnează încrederea în ceva sau cineva. În practică, această încredere se concretizează în relaţiile dintre creditor şi debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului.
Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire reprezintă o abordare care porneşte de la conţinutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei părţi din produsul social de la unii din participanţii la circuitul economic către alţi participanţi la acest circuit.
Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb, reprezintă „un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare.
Definirea completă a creditului poate fi realizată prin luarea în considerare şi corelarea acestor trei abordări, ceea ce poate duce la următoarea formulare.
Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii economice.
.
Pentru evidenţierea funcţiilor şi caracteristicilor creditului, este necesară prezentarea elementelor incluse în relaţiile de credit, astfel:
participanţii la raportul de credit;
promisiunea de rambursare;
scadenţa;
dobânda (preţul creditului).
Indiferent de criteriile de clasificare utilizate, se pot desprinde câteva caracteristici esenţiale ale creditului în economia contemporană:
.
∙ s-au produs schimbări în destinaţia creditului, în sensul că a sporit ponderea celor speculative şi cele destinate satisfacerii nevoilor statului;
∙ se produc modificări frecvente ale nivelului dobânzii, cu scopul de a favoriza sau limita dimensiunile creditului;
∙ se remarcă sporirea creditului bancar în detrimentul celui comercial;
Diversitatea formelor sub care se manifestă creditul în economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, în funcţie de care se disting următoarele:
După natura economică şi participanţii la relaţia de creditare, se remarcă: - creditul comercial;
.
creditul bancar;
creditul de consum;
creditul obligatar;
creditul de ipotecar.
După calitatea debitorului se face distincţie între creditele acordate persoanelor fizice (particulare) şi cele acordate persoanelor juridice.
.
• Persoanelor fizice (particulare) li se acordă următoarele forme de credit:
credite de trezorerie,
credite pentru construcţii de locuinţe,
credite pentru consum destinate
credite pentru studii,
liniile de credit pentru cărţile de credit.
• Creditele acordate persoanelor juridice (agenţilor economici) pot apărea sub următoarele forme:
credite de exploatare,
credite de echipament ( de investiţii),
creditele speciale
Din punct de vederea al calităţii debitorului şi creditorului, se face distincţia între:
.
creditul privat, în care participanţii la raportul de credit sunt subiect de drept privat;
creditul public, în cadrul căruia debitorul este reprezentat de stat, care se împrumută pe piaţa internă, pentru acoperirea deficitului bugetar. În acest caz, populaţia în ansamblul său şi agenţii economici apar în calitate de creditori.
După întinderea drepturilor creditorului se disting trei forme ale creditului:
.
credite denunţabile, care se manifestă atunci când creditorul îşi rezervă dreptul ca oricând, înainte de scadenţă, să ceară rambursarea acestui credit, cu sau fără avizarea debitorului;
credite nedenunţabile, când creditorul are dreptul de a cere rambursarea numai la o scadenţă dinainte stabilită;
credite legate, caz în care creditorul condiţionează acordarea creditului de folosirea sa în anumite scopuri convenite cu debitorul.
După modul de rambursare, se face distincţia între:
.
credite neamortizabile, pentru care rambursarea se face integral la scadenţă;
credite amortizabile, caz în care rambursarea se face în tranşe egale sau neegale, formate din rate de rambursat şi dobânzi.
După termenul de rambursare, se remarcă:
.
credite pe termen scurt, pe perioade care nu depăşesc 12 luni.
credite pe termen mediu,
credite pe termen lung, a căror durată de rambursare depăşeşte 5 an