Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
1883_Luceafarul Eminescu, Specie literara, Lirism, Tema, Titlul, (Între…
1883_Luceafarul Eminescu
Poemul epic- liric-dramatic este o alegorie(pe tema geniului) dar si o meditatie (asupra conditiei umane duale)
Tema principală a poemului este romantica, așadar, condiția nefericită a geniului.(problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea)
Figuri de stil
La nivel lexico-semantic şi morfo-sintactic, în poem sunt forme arhaice care accentuează atmosfera de basm, interjecţii în dialogul celor doi pământeni, verbe la perfect simplu şi conjunctiv care susţin oralitataea stilului( "se făcu", "să-mi dai","să râzi")
La nivel stilistic
-
a hiberbolelor din metamorfozele luceafărului ("venea plutind in adevar / scaldat in foc de soare".), a metaforelor (“palate de mărgean”, “cununi de stele”),
a epitetelor "prea frumoasă", " era una" denota caracter de unicitate (dintre care nu lipsește “dulce”, preferat de poet), sau a dubla comparaţiei." cum e fecioara intre sfinti/Si luna intre stele"
Structura
Muzicalitatea celor 98 de strofe ale poemului este data si de particularitatile prozodice: masura versurilor de 7-8 silabe, ritmul iambic, rima incrucisata.
Compozitia romantica se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic si terestru si a doua ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun.
este alcătuit dintr-un substantiv care, în sens denotativ reprezintă steaua cea mai strălucitoare de pe bolta cerească, iar în sens conotativ devine simbol al omului de geniu
Exprima alegoria pe tema romantica a locului geniului in lume, vazut ca o fiinta solitara si nefericita, opusa omului comun
Lirismul este obiectiv, personajele devin măşti ale poetului.
-
Idee poetică
Geniul are capacitatea de a-si depasi sfera(ipostaza angelica si demonica a Luceafarului) in timp ce fiinta umana,prin dublul refuz, nu este capabila sa acceada la o forma superioara de cunoastere
O pozitie ireconciliabila intre omul comun si geniu-ilustrat de raspunsul Demiurgului( la rugamintea de a fi dezlegat de nemurire)Existenta omului este una derizorie supusa efemeritatii caracterizata prin non-cunoastere in timp ce omul de geniu tinde spre cunoastere absoluta
Un al treilea argument în favoarea demonstrării caracterului romantic al poemului este tema condiţiei omului de geniu.Astfel omul de geniu este o fiinţă duală,având atât atribute umane, cât şi divine. El aspiră la a- şi împlini condiţia efemeră de muritor prin iubire, însă i se refuză de Demiurg accesul la moarte pentru că ar fi generat dispariţia ontologică a universului.
Morala poeziei este cea desprinsa din basmul romanesc"Tinerete fara batranete" adica faptul ca omul asa cum este el creat, este incapabil de a-si depasi conditia de muritor
-
-
-
-
-
-
-
-
Alegoria=este exprimarea printr- o suita de metafore,personificari, simboluri
planul terestru şi cosmic interferează în primul şi ultimul tablou, în timp ce al doilea tablou se petrece doar în plan terestru (iubirea dintre Catalin si Catalina), iar al treilea, numai în plan cosmic(calatoria lui Hyperion la Demiurg,ruga si raspunsul)