Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
TEMA 3. PROPRIETATEA – FUNDAMENT AL SISTEMULUI ECONOMIC - Coggle Diagram
TEMA 3. PROPRIETATEA – FUNDAMENT AL SISTEMULUI ECONOMIC
Esenţa şi particularitățile sistemului economic
Modelul teoretic al sistemului economiei de piaţă îşi are originea în filosofia liberalismului economic şi a proprietăţii private.
Particularităţile principale:
Proprietatea privată asupra resurselor;
Independenţa şi responsabilitatea deplină a agenţilor economici;
Formarea liberă a preţurilor;
Intrarea şi ieşirea fără obstacole pe piaţă;
Statul doar orientează economia
Modelul teoretic al sistemului economiei de comandă are ca fundament proprietatea publică generalizată şi interesele colective şi se bazează pe rolul decisiv al statului în organizarea conducerii activităţii economico-sociale, utilizînd ca pîrghie planificarea centralizată, autoritară.
Particularităţi principale:
Majoritatea resurselor se află în proprietatea statului;
Statul determină sarcinile economice;
Preţurile sunt stabilitate centralizat de către stat.
Modelele naţionale de organizare a economiei
Modelul japonez se caracterizează printr-o anumită rămânere în urmă a nivelului de trai a populației de la nivelul productivității muncii.
Modelul suedez se deosebește printr-o puternică politică socială, direcționată spre reducerea inegalității materiale din contul redistribuirii venitului național în favoarea păturilor vulnerabile, prin intermediul unei taxe înalte de impozitare.
Modelul american e construit pe stimularea totală a activității de antreprenorial și îmbogățirea celei mai active părți din populație
Instituțiile și rolul lor în formarea și dezvoltarea economiei
În dezvoltarea economiei de piață un rol important îl au institutele economice și statul. Institutele au fost constituite de către oameni cu scopul asigurării ordinii și înlăturării incertitudinii, reprezintă „regulile josului” în societate. Ele reglementează normele și structurile relațiilor sociale, funcțiile și prerogativele structurilor de stat, diapazonul drepturilor și obligațiunilor individului, direcțiile de dezvoltare și tipul de coordonare a proceselor sociale.
Instituţii informale – legi nescrise, respectate de oameni fără a fi puse la îndoială, deseori chiar şi fără a fi înţelese, care s-au transmis din generaţie în generaţie ca ceva firesc şi obligatoriu pentru membrii comunităţii.
Instituţii formale – reguli scrise, care prevăd drepturile şi obligaţiile ce reglementează activitatea economică.