Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Sistemul digestiv la mamifere - Coggle Diagram
Sistemul digestiv la mamifere
Structură
tub digestiv -
cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin
subţire,intestin gros, anus
glande anexe: glande salivare, ficat, pancreas
Cavitatea bucală și digestia bucală
sectorul de recepție a hranei
mărunțirea şi amestecarea hranei dinții şi limba
dinții alveole dentare la mamifere, la alte vertebrate sudați cu gingia
incisivii taie hrana 8 - 4/4
caninii sfâşâie hrana 4-2/2
premolarii şi molarii mărunțesc hrana, specifici modului de hrănire, Pm 4/4,
M-6/6
la mamifere tinere apar dinții de lapte înlocuiți cu cei definitivi, de regulă o singură dată
limba - structură musculoasă complexā care-i permite mişcări variate necesare
prinderii hranei rumegătoare, masticației, deglutiției
recepționează stimuli mecanici, termici, gustativi
în timpul digestiei bucale au loc transformări:- mecanice, fizice şi mai puțin chimice.
6 glande salivare: parotide, submandibulare şi sublinguale
saliva conține: apă mucus, ioni minerali, substanță bactericidă (lizozim), enzimă digestivă amilază salivară (ptialina) care hidrolizează amidonul preparat;
zilnic se produc între 500-1500 ml de salivă
Faringele și esofagul::
:faringele este segmentul unde se întâlnesc căile digestive şi respiratorii
peretele faringelui - prezintă musculatură striată pentru deglutiție
esofagul tub flexibil, legătura dintre faringe și stomac se face prin orificiul cardia.
Stomacul şi digestia gastrică:
:în partea superioară a cavității abdominale sub diafragmă
mamifere fitofage stomac mare hrana voluminoasă săracă în substanțe nutritive
stomac unicameral
rumegătoarele- 4 camere: burduf(ierbar bacterii simbionte), ciur, foios,cheag
digestia gastrică începe cu acumularea în stomac a bolurilor alimentare
chim gastric pastă omogenă
sucul gastric: apă, mucus, ioni minerali, acid clorhidric, enzime
enzime: pepsina hidrolizează proteinele - aminoacizi - albumoze şi peptone
pepsina inactivă - pepsinogen
labfermentul coagulează laptele în prezența Ca² activă la sugari
lipaza gastrică acizi graşi şi glicerol
acidul clorhidric distruge bacteriile, împiedică descompunerea alimentelor în
stomac activează enzimele
stomacul comunică cu intestinul subțire prin orificiul pilor prin care trec părți mici de conținut şi nu trece tot o dată.
Intestinul subțire:
duoden, jejun, ileon
duodenul este fixat de organele vecine şi realizează digestia, restul este liber cu îndoituri (anse)
la carnivore scurt, fitofage lung, omnivore mediu.
prezintă plieri ale mucoasei pliuri mari (valvule conivente)
vilozități intestinale (denivelări în deget)
microvilozități la polul apical al celulelor
intestinale(vilozități 0,5-1mm h) care realizează absorbția nutrimentelor, produşii finali ai digestiei
în mucoasă glande care secretă suc intestinal apă, săruri, mucină, enzime
Intestinul gros:
între intestinul subțire și gros un sfincter și o valvulă care permite trecerea într-o direcție
cecum, colon, rect, anus.
cecum mare la iepure, la om redus prelungire apendice
Ficatul în dreapta stomaculuisub diafragm
format din lobi-lobuli
primeşte sânge prin artera hepatică cu oxigen de la inimă circulația nutritivă
vena portă aduce la ficat sânge de la intestine, pancreas, splină circulația funcțională
sângele se amestecă la nivelul lobulilor
produce bila prin canalele biliare se colectează în vezica biliară, când are loc digestia se varsă în duoden prin canalul coledoc.
Pancreasul sub stomac
prezintă 2 structuri exocrină produce suc pancreatic care se varsă prin canalul coledoc în
duoden
Endocrină produce insulina şi glucagonul
Digestia intestinală:
conținutul din stomac diluat ca o supă cu bila, sucul pancreatic, sucul intestinal - chil
intestinal
mucus cu rol protector, bicarbonat de natriu transformă conținutul acid în unul bazic
bila săruri biliare emulsionează grăsimile, le fragmentează în picături fine, asupra cărora
să poată acționa enzimele, activează lipaza şi ajută la absorbția acizilor graşi
pigmenții biliari rezultați din degradarea hemoglobinei dau culoarea specifică fecalelor şi urinei
colesterolul şi lecitina asigură absorbția grăsimilor
sucul pancreatic: conține enzime importante: proteolitice cum sunt
tripsină, chemotripsină, carboxipeptidază, elastază, colagenază ce hidrolizează proteinele şi rezultă 2-4 Aa (oligopeptide) sau chiar aminoacizi, enzimele sunt secretate în stare
inactivă şi activate în intestin
lipaza pancreatică grăsimile în acizi graşi şi glicerol
amilază pancreatică amidon crud în maltoză
sucul intestinal conține enzime proteolitice - oligopeptidaze oligopeptide - aminoacizi
lipaza grăsimi acizi graşi şi glicerol
Dizaharide - maltaza, zaharaza, lactaza desfac maltoza, zaharoza, lactoza în monozaharide
glucoză, fructozā, galactoză
Absorbția intestinală:
este favorizată de o serie de adaptări ale mucoasei intestinale şi peretelui intestinal printre care: suprafață mare de absorbție datorită plierilor multiple ale mucoasei reprezentate de: valvulele conivente (pliuri mari), vilozitățile intestinale, microvilii de la polul apical al celulelor intestinale, grosimea mică a mucoasei (epiteliul cilindric simplu), vascularizație foarte bogată
produşii finali ai digestiei sunt:
proteinele se transformă în aminoaacizi
glucidele se transformă în glucoză
lipidele se transformă în acizi graşi şi glicerol