Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Sistemul digestiv la mamifere - Coggle Diagram
Sistemul digestiv la mamifere
Ficatul
– în dreapta stomaculuisub diafragm
format din lobi – lobuli
primește sânge prin artera hepatică cu oxigen de la inimă – circulația nutritivă
vena portă aduce la ficat sânge de la intestine, pancreas, splină – circulația funcțională
sângele se amestecă la nivelul lobulilor
produce bila – prin canalele biliare se colectează în vezica biliară, când are loc digestia se varsă în duoden prin canalul coledoc.
Stomacul și digestia gastrică
în partea superioară a cavității abdominale sub diafragmă
mamifere fitofage – stomac mare hrana voluminoasă săracă în substanțe nutritive
stomac unicameral
rumegătoarele- 4 camere: burduf(ierbar - bacterii simbionte), ciur, foios,cheag
digestia gastrică începe cu acumularea în stomac a bolurilor alimentare
chim gastric - pastă omogenă
sucul gastric: - apă, mucus, ioni minerali, acid clorhidric, enzime
enzime: pepsina - hidrolizează proteinele – aminoacizi – albumoze și peptone
pepsina inactivă – pepsinogen
labfermentul coagulează laptele în prezența Ca 2+ activă la sugari
lipaza gastrică – acizi grași și glicerol
acidul clorhidric distruge bacteriile, împiedică descompunerea alimentelor în stomac , activează enzimele 2
stomacul comunică cu intestinul subțire prin orificiul pilor prin care trec părți mici de conținut și nu trece tot o dată.
STRUCTURA
tub digestiv – cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros, anus
glande anexe: - glande salivare, ficat, pancreas
Cavitatea bucală și digestia bucală
sectorul de recepție a hranei
mărunțirea și amestecarea hranei - dinții și limba
dinții - alveole dentare la mamifere , la alte vertebrate sudați cu gingia
incisivii - taie hrana 8 - 4/4
caninii - sfâșâie hrana 4- 2/2
premolarii și molarii - mărunțesc hrana, specifici modului de hrănire, Pm 4/4, M-6/6
la mamifere tinere apar dinții de lapte înlocuiți cu cei definitivi, de regulă o singură data.
limba - structură musculoasă complexă care-i permite mișcări variate necesare prinderii hranei rumegătoare, masticației, deglutiției
recepționează - stimuli mecanici, termici, gustativi
în timpul digestiei bucale au loc transformări:- mecanice, fizice și mai puțin chimice.
6 glande salivare: parotide, submandibulare și sublinguale
saliva conține: apă mucus,ioni minerali, substanță bactericidă (lizozim), enzimă digestivă - amilază salivară (ptialina) care hidrolizează amidonul preparat;
zilnic se produc între 500-1500 ml de salivă
Faringele și esofagul
faringele este segmentul unde se întâlnesc căile digestive și respiratorii
peretele faringelui – prezintă musculatură striată pentru deglutiție
esofagul tub flexibil, legătura dintre faringe și stomac se face prin orificiul cardia.
Intestinul subțire
duoden, jejun, ileon
duodenul este fixat de organele vecine eși realizează digestia, restul este liber cu îndoituri ( ans )
la carnivore - scurt, fitofage - lung, omnivore - mediu.
prezintă plieri ale mucoasei – pliuri mari (valvule conivente)
vilozități intestinale ( denivelări în deget)
microvilozități la polul apical al celulelor intestinale(vilozități 0,5-1mm h) care realizează absorbția nutrimentelor, produșii finali ai digestiei
în mucoasă - glande care secretă suc intestinal – apă, săruri, mucină,enzime
Intestin gros
între intestinul subțire și gros un sfincter și o valvulă care permite trecerea într-o direcție
cecum, colon, rect, anus.
cecum mare la iepure, la om redus - prelungire apendice
Digestia intestinală
conținutul din stomac – diluat ca o supă cu bila, sucul pancreatic, sucul intestinal – chil intestinal.
mucus cu rol protector, bicarbonat de natriu transformă conținutul acid în unul bazic
bila : săruri biliare emulsionează grăsimile , le fragmentează în picături fine, asupra cărora să poată acționa enzimele, activează lipaza și ajută la absorbția acizilor grași.
pigmenții biliari rezultați din degradarea hemoglobinei dau culoarea specifică fecalelor și urinei.
colesterolul și lecitina asigură absorbția grăsimilor.
sucul pancreatic: conține enzime importante : proteolitice cum sunt
tripsină, chemotripsină, carboxipeptidază, elastază, colagenază ce hidrolizează proteinele și rezultă 2-4 Aa (oligopeptide) sau chiar aminoacizi, enzimele sunt secretate în stare inactivă și activate în intestin.
lipaza pancreatică - grăsimile în acizi grași și glicerol amilază pancreatică – amidon crud în maltoză.
sucul intestinal conține enzime proteolitice - oligopeptidaze – oligopeptide – aminoacizi
lipaza – grăsimi - acizi grași și glicerol
Dizaharide – maltaza, zaharaza, lactaza desfac maltoza, zaharoza, lactoza în monozaharide
glucoză, fructoză, galactoză
Pancreas
sub stomac
prezintă 2 structuri exocrină produce suc pancreatic care se varsă prin canalul coledoc în duoden.
Endocrină produce insulina și glucagonul
Absorbția intestinală
este favorizată de o serie de adaptări ale mucoasei intestinale și peretelui intestinal printre care: suprafață mare de absorbție datorită plierilor multiple ale mucoasei reprezentate de: valvulele conivente (pliuri mari), vilozitățile intestinale, microvilii de la polul apical al celulelor intestinale, grosimea mică a mucoasei (epiteliul cilindric simplu), vascularizație foarte bogata.
produșii finali ai digestiei sunt:
proteinele se transformă în aminoaacizi
glucidele se transformă în glucoză
lipidele se transformă în acizi grași și glicerol