Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

https://youtu.be/dkAe4DjHwMM Nevoia de a respira și a avea o bună…

- - - - Modificări de volum al pulsului
        
        Puls filiform, cu volum foarte redus, abia perceptibil.
        
        Puls asimetric-volum diferit al pulsului la artere simetrice.
      - Modificări de ritm ale pulsului
        
        Puls aritmic-pauze inegale între pulsații.
        
        Puls dicrot-se percep două pulsații, una puternică și alta slabă, urmată de pauză.
      - Modificări de frecvență a pulsului
        
        Tahicardie-creșterea frecvenței pulsului.
        
        Bradicardie-scăderea frecvenței pulsului.
      - Modificări ale tensiunii arteriale
        
        Hipertensiune arterială-creșterea T.A. peste valorile normale.
        
        Hipotensiune arterială-scăderea T.A. sub valorile normale.
        
        Modificări ale T.A. diferențiale-variațiile T.A. max. și T.A. min. nu se fac paralel.
        
        T.A. diferă la segmente simetrice (braț stâng, drept).
      - Tegumente modificate
        
        Reci, palide, datorită irigării insuficiente a pielii.
        
        Cianotice-colorație violacee a unghiilor, buzelor, lobului urechii.
      - Hipoxemie
        
        Scăderea cantității de oxigen din sânge.
      - Hipoxie
        
        Diminuarea cantității de oxigen în țesuturi.
    - - Pacientul să prezinte circulație adecvată.
        
        -învață pacientul: să întrerupă consumul de tutun, alcool; să aibă alimentație bogată în fructe, zarzavaturi; să reducă grăsimile și clorura de sodiu din alimente.
        -administrează medicația prescrisă: tonice cardiace, antiaritmice, diuretice, vasodilatatoare, hipotensoare, antianginoase, anticoagulante.
        -urmărește efectul medicamentelor.
        -aplică tehnici de favorizare a circulației: exerciții active, pasive, masaje.
      - Pacientul să fie echilibrat psihic.
        
        Informează pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate să-l depună, asupra importanței continuării tratamentului medicamentos.
    - - De ordin psihologic-anxietatea, stresul, situația de criză.
      - Lipsa cunoașterii-cunoștințe insuficiente despre alimentația echilibrată, despre sine, despre alții, despre obiceiirile dăunătoare.
      - De ordin fizic-alterarea mușchiului cardiac, a pereților arteriali, venoși; obstrucții arteriale; supraîncărcarea inimii.
  - - - Factori care determină tensiunea arterială:
        
        Elasticitatea și calibrul vaselor.
        
        Vâscozitatea sângelui.
        
        Debitul cardiac.
        
        Forța de contracție a inimii.
      - Factoricare influențează tensiunea arterială:
        
        Factori psihologici
        
        Emoțiile.
        
        Factori biologici
        
        Activitatea.
        
        Somnul.
        
        Vârsta.
        
        Factori sociologici
        
        Climatul.
      - Manifestări de independență
        
        Tensiunea maximă se obține în timpul sistolei ventriculare. Adult: 115-140 mm Hg.
        
        Tensiunea minimă se obține în timpul diastolei. Adult: 75-90 mm Hg.
        
        Tensiunea diferențială reprezintă diferențiala T.A. max. T.A. min.Ex.: T.A.dif.=T.A.max. 140-T.A. min. 80=60mmHg.
        
        Menținerea raportului între T.A. max. și T.A. max. T.A.min.=T.A. max./2 +1 sau 2.
    - - Factori care influențează pulsul:
        
        Factori psihologici
        
        Plânsul.
        
        Mânia.
        
        Emoțiile.
        
        Factori sociali
        
        Mediul ambiant.
        
        Factori biologici
        
        Somnul.
        
        Înălțimea corporală.
        
        Alimentația.
        
        Vârsta.
        
        Efortul fizic.
      - Manifestări de independență:
        
        Amplitudine-ete determinată de cantitatea de sânge existentă în vase; este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă; la arterele simetrice, volumul pulsului este egal.
        
        Tensiunea pulsului-este determinată de forța necesară în comprimarea arterei, pentru ca unda pulsatilă să dispară.
        
        Ritm-pauzele dintre pulsații sunt egale, pulsul este ritmic.
        
        Celeritatea-viteza de ridicare și coborâre a undei pulsatile.
        
        Frecvența-numărul de pulsații pe minut. La adult: 60-80 pulsații/minut.
        
        Colorația tegumentelor-colorație roz a tegumentelor inclusiv a extremităților; tegumentele sunt calde.
    - - Educă pacientul:
        
        Să-și mențină tegumentele curate, integre.
        
        Să aibă o alimentație echilibrată, fără exces de grăsimi, de clorură de sodiu.
        
        Pentru asigurarea condițiilor igienice din încăpere.
        
        Să evite tutunul, consumul exagerat de alcool.
        
        Să evite sedentarismul.
        
        Să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească circulația.
- - - - Difuziunea gazelor-procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece în capilarele perialveolare și CO2 din capilare trece în alveolele pulmonare.
      - Etapa circulatorie-conducerea O2 prin vasele arteriale la țesuturi și a CO2 adus de la țesuturi, prin vasele venoase, la plămân, pentru a se elimina.
      - Ventilația-pătrunderea aerului încărcat cu oxigen în plămâni și eliminarea aerului încărcat cu dioxid de carbon.
      - Etapa tisulară-schimbul de gaze dintre sânge și țesuturi, cu ajutorul unui sistem enzematic complex.
    - - Factori biologici:
        
        Somnul.
        
        Postura.
        
        Statura.
        
        Alimentația.
        
        Sexul.
        
        Exercițiul fizic.
        
        Vârsta.
      - Factori psihologici:
        
        Emoțiile.
      - Factori sociologici:
        
        Locul de muncă.
        
        Mediul ambiant.
        
        Climatul.
    - - Zgomotele respiratorii-normal, respirație liniștită. În somn devine mai zgomotoasă (sforăit).
      - Tipul de respirație: abdominală-bărbați
        toracală-femei
        mixtă-vârstnici și copii.
      - Ritmul-pauzele egale dintre respirații (respirație ritmică).
      - Mucozități-mucoasa respiratorie este umedă, secreții reduse, transparente, dense.
      - Amplitudinea-este dată de volumul de aer care pătrunde și se elimină din plămân la fiecare respirație. Respirația poate fi profundă sau superficială.
      - Tusea-expirație forțată, prin care se elimină secrețiile din căile respiratorii.
      - Frecvența respirației-numărul de respirații pe mint, este influențată de vârstă și sex. Adult: 16-18 r/min.
      - Simetria mișcărilor respiratorii-ambele hemitorace prezintă aceeași mișcare de ridicare și coborâre în timpul inspirației și expirației.
    - - Explorează deprinderile de respirație ale pacientului.
      - Învața pacientul să facă execiții respiratorii, de mers, de relaxare, sa aibă posturi adecvate, care să favorizeze respirația, să înlăture obiceiurile dăunătoare.
  - - - Dispneea
        
        Cauze:mai frecvent de bolile inimii și ale plămânului, dar și ale căilor respiratorii superioare.
        
        Manifestări de dependență:
        
        Tahipnee-creșterea frecvenței respirației.
        
        Amplitudine modificată-respirație superficială sau profundă.
        
        Ortopnee-poziție forțată, cu brațele atârnate pe lângă corp, bolnavul stând șezând.
        
        Hiperventilație-pătrunderea unei cantități mari de aer în plămâni.
        
        Bradipnee-reducerea frecvenței respirației.
        
        Apnee-oprirea respirației.
        
        Hemoptizie-hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală, provenind de la nivelul căilor respiratorii -plămăni.
        
        Mucozități(spută)-amestec de secreții din arborele traheo-bronșic, formate din mucus, puroi, sânge.
        
        Zgomote respiratorii-sunt de diferite tipuri:crepitante, romflante, sibilante.
        
        Cianoză-tegumente vinete la nivelul extremităților: nas, buze, lobul urechii, unghii.
        
        Hipoventilație-pătrunderea unei cantități mici de aer în plămâni.
        
        Tuse-expirație forțată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreții acumulate.
      - Obstrucția căilor respiratorii
        
        Cauze: procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar și de prezența unor corpi străini, pătrunși accidental în căile respiratorii.
        
        Manifestări de dependență:
        
        Strănut-expirație forțată.
        
        Aspirație pe nas-smiorcăit.
        
        Secreții abundente nazale-secreții mucoase, purulente care împiedică respirația.
        
        Respirație dificilă pe nas-bolnavul respiră pe gură.
        
        Deformări ale nasului-deviație de sept, traumatisme.
        
        Epistaxis-hemoragie nazală.
        
        Tuse-cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistentă.
        
        Cornaj-zgomot inspirator cu caracter de șuierătură, auzibil de la distanță.
        
        Tiraj-depresiune inspiratorie a părților moi ale toracelui supra sternal, epigastru,, intercostal.
      - Alterarea vocii
        
        Cauze: procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare dar și de prezența alergenilor din mediul înconjurător.
        
        Manifestări de dependență:
        
        Afonie-imposibilitatea de a vorbi.
        
        Senzație de sufocare-lipsa de aer.
        
        Disfonia-tulburări ale emisiunii vocale, interesând înălțimea, intensitatea și timbrul vocii. Se manifestă sub formă de răgușeală, voce stinsă, voce aspră.
    - - Lipsa cunoașterii
        
        Cunoașterea mediului ambiant.
        
        Cunoașterea altor persoane.
        
        Cunoașterea de sine.
      - Surse de ordin fizic
        
        Alterarea mucoasei nazale, faringiene, bronșice, traheale.
        
        Obstrucția căilor respiratorii, obezitatea, durere.
      - Surse de ordin sociologic
        
        Altitudinea înaltă.
        
        Aerul poluat, umed.
      - Surse de ordin psihologic
        
        Anxietatea, stresul.
        
        Situația de criză.
    - - Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede și integre
        
        -la nivelul faringelui și laringelui.
        -umezește aerul din încăpere.
        -recomandă pacientului repaus vocal absolut.
        -favorizează modalități de comunicare nonverbală.
      - Pacientul să înghită fără dificultate
        
        -întrerupe alimentația solidă.
        -recomandă gargara cu soluții antiseptice.
        -alimentează pacientul cu lichide călduțe.
      - Oprirea epistaxisului
        
        -așază pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie.
        -comprimă cu policele, pe septul nazal, nara care sângerează timp de 5-10 minute.
        -aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă.
        -recomandă pacientului să nu-și sufle nasul.
      - Pacientul să fie echilibrat psihic
        
        -pregătește psihic pacientul, în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire și în vederea aspirării secrețiilor bronșice.
      - Pacientul să prezinte rezistență crescută față de infecție
        
        -învață pacientul să evite schimbările bruște de temperatură și de asemenea, aglomerațiile.
      - Pacientul să nu devină sursă de infecție
        
        -educă pacientul pentru a folosi batista individuală, de unică folosință.
        -educă pacientul pentru a evita împrăștierea secrețiilor nazale.
      - Pacientul să respire liber, pe nas
        
        -la nivelul nasului.
        -îndepărtează secrețiile nazale.
        -umezește aerul din încăpere.
        -asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore.
      - Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile și o bună respirație
        
        -la nivelul plămânului și bronhiilor.
        -învață pacientul să tușească, să expectoreze și să colecteze sputa.
        -umezește aerul din încăpere cu apă alcoolizată.
        -aspiră secrețiile bronșice, dacă este cazul.
        -învață pacientul să facă gimnastică respiratorie.
        -asigură poziția șezând sau semișezând a pacienților cu dispnee.
        -învață pacientul să renunțe la obiceiurile dăunătoare.