Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
„Harta”, Marin Sorescu Ion_Tuculescu02 Link Title - Coggle Diagram
„Harta”, Marin Sorescu
Link Title
AUTOR
Activitatea literară
Volume: „Singur printre poeți”, „Tinerețea lui Don Quijote”
Alte opere literare: „Unde fugim de-acasă?”, „Tușiți” etc.
Poet, prozator, dramaturg, traducător, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani.
TITLU
Sens denotativ
„hartă” - Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.
Sens conotativ
– o metaforă ce semnifică forma în care alege să se reprezinte cel care încearcă să se autodefinească;
– o proiecție a sinelui, într-o geografie fantezistă;
– un portret neconvențional, în care ipostaza artistului este aceea de planiglob: globul terestru a cărui hartă se desfășoară în fața ochilor;
– complexitatea ființei umane este într-o corespondență perfectă cu cea a universului;
TEMA
– autocunoașterea, descoperirea propriei ființe, autodefinirea;
– condiția artistului în lume;
– moartea și timpul care este ireversibil – intervin în finalul poeziei; acestea delimitează conceptul de hartă care are tendința de individualizare – fiecare ființă este o altă hartă.
CÂMP SEMANTIC
Anatomie
oase, țesuturi, ochi, fruntea, inima, picioarele, trupul
Geografie
apă, mare, scoarța pământului, insula, drum, valuri, continente, soare, pământ
IPOSTAZELE VOCII LIRICE
Confesivă
„Dacă văd marea/Mă gândesc că acolo trebuie să fie sufletul/Sufletul, altfel marmura ei/N-ar face valuri.”
Reflexivă
„Descriu zilnic două mișcări./O mișcare de rotație în jurul soarelui/Și una de revoluție/În jurul morții...”
Creator
„harta pământului meu/Care va mai sta o vreme desfășurată/În fața voastră.”
EXPRESIVITATEA LIMBAJULUI
Imagini artistice
Cromatică
„pete albe”
Dinamică
„Descriu zilnic două mişcări”
Vizuală
„Mai întâi să vă arăt”, „se văd foarte bine”, „Dacă văd”
Statică
„Care va mai sta o vreme”
Olfactivă
„Cu simţurile,/Cele cinci continente/Descriu”
Figuri de stil
Personificare
„Fruntea,/Continuă să se formeze zilnic/Prin încrețirea/Scoarței pământului.”
Enumerație
„oasele și țesuturile, cei doi ochi, fruntea, inima, picioarele, sufletul, trupul”
„apa, stelele de mare, scoarța pământului, insula, marea, cele cinci continente”
Metafora
ochi/stele; picioare/drumuri/; insula de foc/inima/;suflet/mare; fruntea este ”scoarța încrețită a pământului
Epitet cromatic
„pete albe”
Mărcile subiectivității
Indici morfologici
adjective pronominale posesive de persoana I singular și plural („meu”, „mele”) și persoana a II-a plural („voastră”)
alternanța modurilor verbale
indicativul prezent, care exprimă acțiuni reale, concrete („văd”, „descriu”, „e desenată”)
conjunctivul prezent, care exprimă acțiuni ale minții („să arăt”), imaginare, posibile
condițional-optativul prezent, care exprimă opțiunea și/sau condiția îndeplinirii acesteia („N-ar face valuri”), specifice creionării unui tablou de tip autoportret
pronume personale de persoana I singular („mă”) și a II-a plural („vă”)
Semnificațiile textului
Fruntea
lăcașul gândurilor
Ochii
comunicarea dintre om și divinitate
Inima
sentimentele umane
Oasele și țesuturile
delimitarea ființei de restul lumii
Picioarele
simbol al drumului în viață, al destinului
Alb
puritatea, necunoscutul
Simțurile
modalitățile de cunoaștere a lumii
Albastru
eternitatea, speranța, infinitul
Suflet - mare
zbuciumul valurilor mării aflat într-o strânsă legătură cu tumultul stărilor
Petele albe
proiecții ale unui viitor necunoscut
Continentele
conștientul
Bățul
regenerarea, nemurirea, renașterea continuă
Apa
viața, purificarea, un labirint al cunoașterii
Mișcarea de rotație
viața, rotația Pământului în jurul axei sale
Mișcarea de revoluție
moartea, rotația Pământului în jurul Soarelui
Elemente de versificație
versul alb specific unui monolog liber, însoțit de o descriere artistică în versuri de tip portret.
strofe/secvențe poetice cu număr inegal de versuri;
