Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

Teoria constructivistă - Coggle Diagram

- - - - În acest proces rolul care îi revine educatorului este limitat la acela de a asigura un context ambiental pentru activitatea exploratorie a elevului.
      - În viziunea constructivismului piagetian, cognitivist sau psihologic,învăţarea este un demers individual:elevii vin la lecţie cu idei, credinţe şi opinii care trebuie modificate, dezvoltate de educator; în acest scop, profesorul formulează sarcini şi probleme-dilemă.
  - - - „procesele dezvoltării nu coincid cu procesele învăţării,....procesele dezvoltării merg în urma proceselor învăţării care creează zona proximei dezvoltări”, „este satisfăcătoare numai acea învăţare care împinge înainte dezvoltarea”.
        
        Pentru Vîgotski dezvoltarea mentală este indisolubil legată de cea motivaţională, în terminologia sa afectivă, fapt pentru care în lucrările sale el susţine principiul unităţii „intelectului şi afectivului”.
  - - - Prin propria experienţă, spune Dewey, se obţin cunoştinţele autentice, şi nu printr-o receptare a informaţiilor despre experienţa altora. El este împotriva metodelor de predare pentru că acestea ţin de profesor, de condiţiile create la un moment dat. Nu este însă împotriva acelor metode care, odată utilizate şi verificate, au dus la succes. O astfel de metodă este metoda problemei sau metoda rezolvării de probleme.
        
        Elementele acesteia sunt, în fond, momentele care caracterizează orice proces de investigare ştiinţifică:a) crearea unei situaţii empirice; b) formularea problemei; c) reactualizarea experienţei anterioare; d) formularea ipotezei şi verificarea validităţii ei.
        
        Prin intermediul acestor momente, Dewey dorea să ţină sub control desfăşurarea procesului educativ astfel încât metoda utilizată să favorizeze învăţarea ca descoperire de noi adevăruri, şi nu ca acumulare de informaţii transmise de către alţii.
        
        O asemenea metodă are avantajul că generează o motivaţie internă, intrinsecă din partea elevului deoarece creează condiţii favorabile pentru angajarea acestuia într-o activitate ce prezintă un înţeles spontan pentru el.
  - - - Învățarea are loc când observăm modelul, pe cineva cu care ne identificăm, facem alegeri, ne angajăm într-un comportament specific.
        
        A vorbit despre distincția dintre învățare – comportament – performanță. Nu s-a mai făcut anterior. B. va spune că putem observa, învăța ceva, și o știm, am dobândit-o, o avem, o putem sau nu reproduce. Putem decide să introducem sau nu un comportament. Suntem capabilii să facem asta.
        
        Un alt lucru ce-l găsim la B. este conceptul de auto-eficiență (self-efficacy) – contribuția majoră, cea mai mare contribuție a lui B. Credința noastră este specifică abilităților noastre de a performa o sarcină sau a realiza ceva și nu ține neapărat de stima de sine, ci de ce crezi tu, care este probabilitatea ca tu să poți face acest lucru specific. Despre asta este auto-eficacitatea
  - - - Teoria lui Bruner pune accentul pe importanța clasificării în învățare. "A percepe este de a clasifica, de a conceptualiza este de a clasifica, de a învăța este de a forma categorii, de a lua decizii este de a clasifica". Interpretarea informațiilor și experiențelor în funcție de asemănările și diferențele dintre ele este un concept-cheie în teoria sa.
        
        Bruner a fost influențat de ideile lui Piaget despre dezvoltarea cognitivă la copii. În anii 1940, cercetările sale anterioare au vizat impactul nevoilor, motivațiilor și așteptărilor (construcții mentale) și influența lor asupra percepției.
        
        El a examinat, de asemenea, rolul strategiilor în procesul pe care oamenii îl folosesc pentru a forma categorii, precum și dezvoltarea cunoașterii umane. El a prezentat pentru prima dată ideea că copiii rezolvă problemele pe care le găsesc în mod activ și că sunt capabili să exploreze probleme dificile.
        Această idee nu a coincis cu opiniile care au dominat educația în acel moment, dar chiar și așa, au găsit o audiență.
        
        Bruner a introdus ideile despre "dorința de a învăța" și despre "curriculumul spiral". El credea că orice persoană ar putea învăța în orice stadiu al dezvoltării lor dacă învățătura este adaptată la abilitățile lor cognitive. Curriculumul spiral se referă la ideea de a relua ideile de bază de nenumărate ori, bazându-se pe ele și elaborându-le până când atinge un nivel de înțelegere totală..
- - - - Când elevii se obișnuiesc cu reflecții constante cu privire la strategiile și experiențele lor, ideile lor dobândesc complexitate și putere și dezvoltă abilități pentru a integra noi informații. Unul dintre cele mai importante roluri ale profesorului este acela de a încuraja studenții să vină la acest proces de învățare și reflecție.