Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Desfășurarea Primului Război Mondial (1914-1916) - Coggle Diagram
Desfășurarea Primului Război Mondial (1914-1916)
Anul 1914
Frontul de Vest
Germania atacă din nou Franța
, dar această dată francezii reușesc să oprească înaintarea germană in urma bătăliei pe râul Marna.
Prin aceasta, înaintarea germană
este oprită la 40km distanță de Paris.
Astfel, războiul de mișcare
preconizat de Germania se transformă într-un război de poziții (trupele inamice se așează față în față, în tranșee, între care se află o zonă așa-zis neutră, apărată de sârmă ghimpată și de focul mitralierelor).
Frontul de est
Rusia atacă Germania
, dar și aici războiul se transformă în unul de poziții, deoarece înaintarea rusă este oprită rapid de armata germană în urma bătăliilor de la Tannenberg și Lacurile Mazuriene.
Bătălia de la Tannenberg
a fost o luptă între forțele armate ale Imperiului Rus și cele ale Imperiului German, desfășurată în cadrul Primului Război Mondial. Confruntarea a avut loc între Armatele I și a II-a ruse pe de o parte și Armata a VIII-a germană pe de altă parte, bătălia desfășurându-se între 17 august și 2 septembrie 1914, și încheindu-se cu înfrângerea zdrobitoare ale celor două armate ruse și moartea unuia dintre cei doi comandanți ruși, Alexandd Samsonov, în pofida superiorității ruse.
Prima bătălie de pe Lacurile Mazuriene
a fost o ofensivă a Imperiului German de pe Frontul de Est în prima parte a Primului Război Mondial. Ea a respins înaintarea Armatei I ruse de-a lungul întregului front, scoțând-o de pe teritoriul german. O continuare a înaintării germane nu a fost posibilă din cauza sosirii Armatei a X-a ruse pe flancul stâng al germanilor. În ciuda unei superiorități numerice de 2:1 și a poziției defensive bine fortificate, rușii au suferit o grea înfrângere și s-au retras cu pierderi grele, lăsând în urmă 150 de tunuri.
Anul 1916
Frontul de Vest
Ambele tabere
încearcă străpungerea frontului, mai întâi are loc ofensiva germană materializată în una dintre cele mai mari batălii ale Primului Război Mondial : "Bătălia de la Verdun". Aceasta este urmată de contraofensiva franco-engleză, materializată in bătălia de pe râul Somme. Ambele bătălii s-au încheiat indecis, dar cu un număr imens de victime: peste 1milion și jumătate de morți, răniți și dispăruți din ambele tabere.
Bătălia de la Verdun
Bătălia de la Verdun
(21 februarie 1916 - 19 decembrie 1916), din timpul Primului Război Mondial, a mai fost numită și „Abatorul” deoarece numărul de morți, răniți și dispăruți se ridică la 700 000 de persoane.
Dacă la Marna
în 1914 a fost o bătălie în stil clasic, care s-a clarificat în câteva zile, la Verdun a fost prima bătălie care a avut toate caracteristicile războiului de tip nou. Bătălia de la Verdun a fost cunoscută după remarca « Ils ne passeront pas » (Ei NU vor trece) atribuită lui Robert Nivelle.
Pentru francezi
bătălia de la Verdun a fost, după cea de la Marna, al doilea moment culminant al Primul război mondial
Frontul de Est
Rusia
pregăteste declanșarea unei noi ofensive, iar pentru aceasta avea nevoie de un nou aliat. Acesta îi va fi România, care, la 4 august 1916 aderă la Antanta, semnând două convenții cu aceasta.
Prin convențiile semnate
, României i se recunoștea dreptul legitim de a alipi Bucovina și Transilvania, cât și de a participa la conferința de pace de la sfârșitul războiului.
Armatele de pe linia Carpaților
au înaintat rapid în Transilvania reușind în decurs de 2 săptămâni să elibereze estul acesteia
Între timp inamicul
și-a propus scoaterea României din război cat mai rapide. Drept urmare atacă România în punctul cel mai vulnerabil, pe linia Dunării. Va avea loc bătălia de la Turtucaia (19 august) urmată de contraofensiva de la Flămânda. Ambele bătălii sunt pierdute de armata română. Drept urmare, în lunile următoare, inamicul pătrunde in Dobrogea, pe care o ocupă.
Sițuația de pe frontul sudic
afectează frontul din Transilvania unde ofensiva Română este oprită. Ulterior inamicul atacă și respinge armatele române din nou pe linia Carpaților
Luptele grele
au loc pentru străpungerea trecătorilor din Carpați. Cele către Moldova sunt apărate, dar cele de către Țara Românească sunt străpunse, iar inamicul se revarsă către București. Ultima încercare de rezistență are loc la
Bătălia de pe râul Neajlov
(23 noiembrie) în urma căreia Bucureștiul este ocupat.
Regele, guvernul, armata
și o parte a populației se retrag în Moldova, singurul teritoriu rămas liber.
Anul 1915
Anul 1915
a fost anul în care nicio tabără nu a reușit să desfășoare ofensive decisive. Nu se mai efectuau atacuri și deplasare, ci se mențineau pozițiile.
Frontul
era rapid dotat. Era constituit din două linii de poziții paralele, separate de un spațiu ce varia între 3–4 km, devenind „un pământ al nimănui”.