Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
teatrul absurdului - Coggle Diagram
teatrul absurdului
Reprezentanți
- Eugene Ionesco (1909 - 1994)
- Samuel Beckett (1906-1989)
-
Definiție
Este un stil dramatic dezvoltat în anii 1950 și 1960 în toată Europa. Termenul a fost implementat de Martin Esslin, un critic de origine maghiară care a definit acest stil al textelor teatrale în acest mod în cartea sa intitulatăTeatrul absurdului.
Așa au fost grupate un număr mare de opere dramaturgice care proiectau condiția umană ca un aspect lipsit de sens. O parte din acest concept al absurdului este susținută de opera filosofică a lui Albert Camus Mitul lui Sisif (1942), un eseu în care afirmă că viața umană este nesemnificativă și valoarea ei rezidă doar în ceea ce apare din creație.
Caracteristici
–La nivel de structură, textul absurd nu este același cu textele cu o structură logică tradițională.
-Acțiunile dramatice sunt de obicei scurte și dezvoltarea poveștii, ca de exemplu în piesă "În așteptarea lui Godot " de Samuel Beckett, poate avea un caracter circular în care nici situațiile inițiale, nici personajele nu sunt modificate sau transformate spre sfârșitul poveștii.
-
–Limba poate fi dislocată, include fraze furioase, jocuri de cuvinte, repetări și chiar tinde să se rupă de continuitatea unui moment.
-Ridicolul și absența sensului sunt resurse menite să arate un strat comic, dar care, la rândul nostru, ne permit să vedem un mesaj de fundal.
Caracteristici
- Conținutul de fundal din absurd acoperă în general subiecte precum politica, religia, moralitatea și structurile sociale.
–Personajele din lumea absurdului se află într-un univers de neînțeles și nu au un discurs complet rațional.
–Pe alte aspecte, personajele pot fi într-o stare frenetică și nici mediul și nici situația care le înconjoară nu generează de obicei o transformare finală.
–Pe alte caracteristici, personajele sunt extrase din stereotipuri sau arhetipuri predefinite. Ele pot fi, de asemenea, văzute ca planuri, similare cu construcția personajelor din comedia de artă.
- Nu există un conflict concret în cadrul lucrării absurde.
-Acțiunea nu învârte povestea dintr-un mod logic, însă permite progresul lucrării.
–În cadrul unor analize ale teatrului absurdului, se vorbește despre un tip de dramaturgie care este înclinat să reflecte o existență mecanică și automată a omului.
-