Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

Calea evolutiva a omului - Coggle Diagram

- - - - Gigantica maimuță se pare că a apărut în urmă cu circa un milion de ani în sud-estul Asiei, mai precis prin părțile de astăzi ale Chinei, Indiei și Vietnamului.Gigantopithecus , atingea 3 metri înălțime și cîntărea la maturitate nu mai puțin de 490-540 kilograme conform primelor estimări ale cercetătorilor.Masculii de gorilă sunt aproape dubli ca dimensiuni față de femele, iar rolul lor principal este acela de a proteja femelele și puii de atacurile leoparzilor, sau chiar contra unor alți masculi.Astfel pe baza grosimii oaselor mandibulei și a masivității molarilor, această maimuță primitivă era o mare consumatoare de plante tari, fibroase. Disparitia lui Gigantopithecus este strîns legată de o schimbare radicală a climei aparută acum aproximativ 300 000 ani. În urma răcirii bruște de atunci, speciile primitive de bambus care constituiau hrana de bază a uriașului blănos au pierit angrenînd în acestă dipariție cel mai mare primat care a trăit vreodată.
    - - Ramapitecul este primatul care a apărut în Orientul Mijlociu, aproximativ 1,5milioane de ani în urmă.El este considerat strămoșul direct al omului modern(Homo Sapiens).Primele fosile au fost descoperite în India.Se susține că trăiau în regiuni despădurite, cu o vegetație predominant ierboasă, în apropierea apelor.Posibil să fi fost omnivor. Ramapitecul este treapta intermediară între maimuțe și om.
    - - Australopitecinele sunt un gen de primate apropiate de om.
        Specia se precizează pe la 3 mil. de ani, iar durata de existență se întinde între 3 și 1 mil. ani. Cu o talie net superioară. Amănuntele anatomice sunt următoarele: bipedie perfectă, craniu rotunjit mult peste arcada supraorbitală, unghi închis la baza craniului, creastă sagittală, orificiu occipital care evoluează spre orizontală, arcada dentară diastemică.Datorită viețuirii în savană, speciile sînt specializate mai mult în consumul vegetației.
    - - Homo sapiens fosilis (Cro-Magnon, Chancelade si Combe Chapelle)
        
        Omul de Cro-Magnon sau Homo sapiens fossilis,a fost un reprezentant timpuriu al Omului contemporan din Europa, care a trăit cu 40-12.000 de ani în urmă (paleoliticul superior).Volumul creierului era egal cu 1600-1800 cm³ (mai mare decât media europenilor actuali). Înălțime medie 180 cm și mai mult. Numele provine de la peștera Cro-Magnon, din Franța, unde în 1868 au fost descoperite mai multe schelete de oameni cu arme din paleoliticul superior. Fosile de Cro-Magnon au fost desemenea descoperite în: Africa, Europa. Trăiau în comunități de 15-30 de oameni și pentru prima dată în istorie au creat așezǎri. Locuințe erau peșterile, corturi făcute din piei, în Europa de Est existau adăposturi.
        
        Homo sapiens sapiens
        
        Specia Homo sapiens cuprinde, după unii autori, o întreagă listă de subspecii arhaice de om (Homo), ce contrastează cu oamenii moderni (subspecia Homo sapiens sapiens), din perioada începând în urmă cu 500.000 de ani.Din punct de vedere fizic, grupul de subspecii ale speciei Homo sapiens numite generic homo sapiens arhaici se disting ușor față de oamenii moderni întrucât aveau un schelet mai masiv, cu oase mai grele, respectiv aveau un craniu format din oase mai groase și mai rezistente, arcade orbitale mai proeminente și o bărbie mai puțin pronunțată decât cea a oamenilor contemporani.
      - Homo erectus erectus(Pithecanthropus erectus)
        
        Pitencantropii au apărut cu circa 550 mii de ani în urmă. Aparțin unui grup de fosile c reprezintă prima etapă în evoluția umană-arheantropii. Ei se caracterizau prin poziție verticală și mers biped mai evoluat. Neurocraniul lor era mai lung și îngust, se evidenția fruntea, care era îngustă și țeșită. Lărgirea maximă a cutiei craniene era caracteristică regiunii temporale, fosele nazale mai largi, dentiția asemănătoare cu cea a omului.
      - Homo erectus pekinesis (Sinathropus pekinesis)
        
        Homo erectus pekinensis sau sinantropul (altă denumire: omul de Pekin) este un strămoș al omului, ale cărui vestigii au fost descoperite lângă Beijing.Față de pitecantrop, avea craniul mai înalt, cu un volum mai mare (1050 cm3) și fruntea mai puțin teșită. S-a dovedit că sinantropul cunoștea și utiliza focul
      - Homo erectus paleohungaricus
        
        Samu este porecla dată unui om preistoric (descris ca Homo erectus Seu sapiens paleo hungaricus,Homo erectus maghiar sau sapiens"), ale cărui rămășițe au fost găsite în 1964 în apropierea Ungariei. Există două versiuni: El a fost cel mai deștept Homo erectus, sau mai probabil el a fost primul Homo sapiens găsit vreodată. Doar o parte din osul occipital a fost găsit. El a trăit în urmă cu aproximativ 350.000 de ani.Samu a fost un om timpuriu inteligent, care și-a făcut uneltele din pietre și oase, a cunoscut și a folosit focul și a fost capabil să vâneze animale mai mari.
      - Homo erectus heidelbergensis
        
        Homo heidelbergensis („omul din Heidelberg”) este o specie dispărută din genul Homo, despre care se crede că ar fi strămoșul Omului de Neanderthal din Europa.
        Rămășițe ale Homo heidelbergensis au fost găsite pentru prima dată la Mauer, lângă Heidelberg, în Germania, ulterior găsindu-se și alte fosile la Arago, în Franța și la Petralona, în Grecia.Cele mai vechi fosile ale Homo heidelbergensis sunt considerate ca având o vechime de 400.000 - 500.000 de ani.
      - Homo neanderthalensis
        
        Omul de Neanderthal, scris și Omul de Neandertal, este fie o specie fosilă de hominid (denumirea științifică Homo neanderthalensis), al cărei areal acoperea Europa precum și părți ale Asiei de Vest, extinzându-se pe o perioadă de timp cuprinsă aproximativ între 230.000 și 29.000 de ani înaintea contemporaneității.Există câteva întrebări majore neelucidate care însoțesc apariția speciei moderne:
        În primul rând, problemele climatice: perioada aceasta este marcată de fluctuații climatice destul de puternice, în special de glaciațiunea "Würm" (una din cele mai puternice faze glaciare). Acest climat glaciar pare să fi influențat o serie de atribute biologice (în special masivitatea trunchiului, existența unui torus supraorbital foarte marcat).Creșterea varianței culturale reprezintă și trecerea la adaptarea pe baze culturale la mediu și la resurse. Continuă evoluția specializării habitatului