Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

Pădurea spânzuraților Liviu Rebreanu - Coggle Diagram

- - - - tatăl său, Iosif Bologa, era avocat=> „deși scump la vorbă și veșnic serios, avea un glas pătrunzător de fierbinte, dovedind o inimă blândă și un suflet încordat de viață lăuntrică”(24); inspirat de figura strămoșului său Grigore, participant la răscoala lui Horia, acesta „se aruncă cu toată patima în politică, izbutind să ajungă cel mai tânăr condamnat în procesul Memorandumului și să petreacă vreo 2 ani într-o închisoare de stat”; moare când Apostol era în clasa a 5-a;
      - mama sa, Maria, era fiica doctorului Hogea, căsătorită la 17 ani=> „Maria a avut vreme să se obișnuiască cu gândul că se va mărita cu un om care, și după logodnă, i-a rămas ca un străin. În loc de iubire, simțea pentru Bologa un respect speriat, mai ales din pricina avalanșelor de laude cu care o copleșea tatăl ei ori de câte ori venea vorba despre viitorul său ginere”;(24); „lipsită de iubire, tânăra doamnă Bologa și-a găsit în copil o țintă de viață”(25)
    - - sub influența mamei sale, încă din copilărie, acesta a început să fie foarte credincios: „întâile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător”(25)
      - un moment important este întâlnirea cu tatăl său, pe care l-a perceput ca un străin li din ordinele căruia, mama sa a început să nu-i mai arate semne de afecțiune
      - un alt moment important este momentul când spune Tatăl nostru în fața bisericii și spune că l-a văzut pe Dumnezeu=> tatăl său hotărăște că fiul său să nu mai fie dus la Biserică
      - clasele primare le-a făcut acasă sub îngrijirea mamei sale, după care a fost trimis la pensiunea profesorului de matematică=> după plecarea părinților săi se simte singur, dar apelează la credință
      - primește sfaturi de la tatăl său: „sufletul său să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba și vorba cu fapta, căci numai astfel vei obține un echilibru statornic între lumea ta și lumea din afară”(29)
      - după moartea tatălui său, Apostol „ a simțit în sufletul său cum i se dărâmă în suflet cu zgomot asurzitor, o clădire veche, cu temelii ca rădăcinile stejarului...am pierdut pe Dumnezeu”
      - la 20 de ani, Apostol „se făcuse gânditor, chiar visător, cu apucături romantice, cu hotărâri încăpățânate”
      - primește o bursă de la stat să studieze Filozofia la o universitate din Budapesta
      - filozofia lui din tinerețe: „omul singur nu e cu nimic mai mult decât un vierme...o licărire de conștiință trecătoare...numai colectivitatea organizată devine o forță constructivă. Singularizat, omul se pierde, pe când într-o colectivitate orice sforțare își găsește locul ei și toate împreună contribuie la înălțarea fiecărui individ, precum activitatea comună a tuturor colectivităților apropie omenirea de Dumnezeu”
        
        acest sistem de gândire rămâne=> își motivează votul pro execuție=> „căci mai presus de om, de interesele lui particulare, e statul”(41)=> își subordonează toate acțiunile unui scop mai înalt și își motivează toate acțiunile în funcție de acest scop mai înalt
        
        după discuția cu Klapka despre pădurea spânzuraților, acesta își schimbă filozofia: „numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului”(56)„viața ființează numai prin inimă și că, fără de inimă, creierul rămâne o biată grămadă de celule moarte”(56)
        
        „când simți pe Dumnezeu în sufletul tău, nu mai ai nevoie nici de explicații, nici de trecut, nici de viitor...toate științele trecute și viitoare nu vor putea înăbuși în sufletul omului glasul lui Dumnezeu”(167)=> după ce vine acasă îl regăsește pe Dumnezeu
      - fire romantică, se simte în largul lui singur în natură
      - se îndrăgostește de fiica avocatului Domșa, Marta, o fată de 17 ani și se logodește cu ea, hotărându-se ca nunta se va serba după ce Apostol își va termina studiile
      - vine în Parva un „locotenent de vânători imperiali care, din cauza admirației Martei, îi provoacă gelozie
      - ca să obțină admirația Martei, Apostol se înscrie în armată=> „războiul a luat locul de frunte în concepția lui despre viață, din care odinioară vruse să-l elimine. Acuma își zicea că războiul e adevăratul izvor de viață și cel mai eficace element de selecțiune. Numai în fața morții pricepe omul prețul vieții și numai primejdia îi oțelește sufletul”(36)