Stereotipurile reprezintă idei fixe, deformate, gânduri superficiale, mituri camuflate sau păreri comune, în general greșite, pe care oamenii le au în legătură cu diverse persoane, situații, lucruri, fenomene, prin care creierul nostru încearcă să simplifice realitatea complexă, astfel încât mintea și corpul să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari; ele fac parte din moștenirea noastră culturală și se transmit în timp la fel ca și normele sociale, obiceiurile, tradițiile (sunt studii care arată prezența stereotipurilor chiar la vârste mici, de 6-7 ani). Prin urmare, noi sutem contaminați încă din copilarie cu anumite idei, mesaje, informații care ne conturează stereotipurile și în baza cărora ne activăm prejudecățile (spre exemplu, pisica neagră și numărul 13 aduc ghinion, bărbații nu au voie să plângă, sarea vărsată aduce ceartă în familie, nu te întoarce din drum pentru că o să ai ghinion toată ziua etc). Pe masură ce creștem stereotipurile tind să ne amorţească simţurile şi gândirea, ne încorsetează existența și odată internalizate, în propriul sistem de gândire, ele ne transformă în adevăraţi roboței care pun în aplicare tot felul de clișee și „soft-uri” primite de la familie, prieteni, mass-media etc., ulterior ele fiind îmbogăţite prin propria noastră contribuţie. Și uite așa începem să credem că băieţii sunt superiori fetelor, că idealul de frumuseţe feminin se traduce prin dimensiunile 90-60-90, că este suficient să ai bani pentru a deveni cineva etc.
