Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Luceafărul Mihai Eminescu, Titlul, Natura luceafărului, Tablouri poetice,…
Luceafărul
Mihai Eminescu
Romantism
Motive specifice
luceafărul
noapte
luna
marea
visul
castelul
oglinda
Compoziție simetrică
Alternează
planul
cosmic
tabloul
I - III
terestru
tabloul
II - IV
Antiteza
omul comun
omul de geniu
realitate
vis
terestru
cosmic
înger
demon
dualul contradictoriu
cele două metamorfoze ale Luceafărului
Inspirație
folclor
basmul
"Fata în grădina de aur"
basmul
"Miron și frumoasa fară corp"
motivul zburătorului
filosofie
Schopenhauer
pesimismul eminescian
cultura mitologică
greacă
Hyperion
indiană
gândirea kanyrică
creștină
Teme
o poveste de dragoste neîmplinită
fata de împărat
Luceafăr
condiția omului de geniu
timpul
natura
Titlul
avertizează aspura naturii duale a geniului care participă la două ordini
divină
umană
poetul operează între două vechi mituri
mitul popular
Steaua Ciobanui
mitologia greacă
mitul lui Hyperion
Hesperus
fiu al lui
Geei
pământului
Uranus
al cerului
condamnat prin originea sa la un echilibru precar al ființei, îmtre latura sa de
lumină celestă
uranică
întuneric
telurică
numele astrului
ce aparține planului astral
sintetic
laitmotiv
Natura luceafărului
se poate
coborî
urca
impune o strălucire bipolară
de simetrii ale poemului
temă
gândirea kanyrică
după cum privește, spre
pământeni
cer
ipostează într-o înfățișare sau alta
pământeni
fața pe care aceștia o văd
Luceafăr
știută doar de Demiurg
fața ascunsă simțurilor umane
Hyperion
numenul
esența cripticului
apare ideea că iubirea are forța de a transfigura un înger în demon
capabil să înfrângă orice obstacol impus de timp și spațiu (limitate pentru muritori)
duală
apare în diferite ipostaze fetei de împărat
demon
Pe negre vițele-i de păr/ Coroana-i arde pare,/
Venea plutind în adevăr/
Scăldat în foc de soare.
Din negru giulgi se desfășor/
Marmoreele brațe,
/El vine trist și gânditor/
Și palid e la față;
Dar ochii mari și minunați/
Lucesc adânc himeric,/
Ca două patimi fără saț/
Și pline de-ntuneric.
înger
Părea un tânăr voevod/
Cu păr de aur moale,/
Un vânăt giulgi se-ncheie nod/
Pe umerele goale.
Iar umbra feței străvezii/
E albă ca de ceară -/
Un mort frumos cu ochii vii/
Ce scânteie-n afară.
– „O, ești frumos, cum numa-n vis/
Un înger se arată,/
Dară pe calea ce-ai deschis/
N-oi merge niciodată;
Tablouri poetice
Primul și ultimul
simetrice
Primul tablou
povestea de dragoste
fata de împărat
iubire neîmplinită
fata îi cere să renunțe la nemurire
Luceafăr
Ultimul tablou
cei 2 tineri surprinși de Luceafăr
Luceafărul își înțelege soarta
rămâne în lumea ideilor pure
"nemuritor și rece"
se izolează îndurerat de lumea comună
nemuritor
prin forța gândirii
rece
în plan afectiv
interferatea celor două planuri
cosmic
terestru
Al doilea tablou
cadrul terestru
idila dintre
fata de împărat
pajul Cătălin
Al treilea tablou
cadrul cosmic
zborul Luceafărului către Demiurg
Luceafărul cere dezlegarea de nemurirea pentru o oră de iubire
Demiurgul refuză și face comparație între cele două lumi
Poem
Epic
acțiune
personaje
Dramatic
dialog
schimb de replici
Liric
teme și motive
elemente de prozodie
Structură
4 tablouri poetice
Primul și Ultimul
le îmbină pe celelalte
II
plan terestru
III
plan cosmic
două planuri
universal-cosmic
uman-terestru
98 catrene
Concluzie
Luceafărul
poate fi considerat o alegorie pe tema
iubirii neîmplinite
condiției omului de geniu
Poemul
reprezinăa o meditație asupra
destinului geniului în lume
vazut ca ființă
solitară
opusă omului comun
nefericită