Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
CORESPONDENȚA ȘI NON-CORESPONDENȚA TRADUCTOLOGICĂ - Coggle…
CORESPONDENȚA ȘI
NON-CORESPONDENȚA TRADUCTOLOGICĂ
G.Mounin întroduce termenul de universalii ale limbii, adică nişte semnificaţii proprii
tuturor limbilor, niste trăsături comune pentru diferite limbi, pentru diferite culturi.
Primul tip de universalii propus, sunt cele cosmogonice. Din moment ce toţi oamenii locuiesc aceiaşi planetă", trebuie sa ajungem si la unele „paralelisme" în
exprimare.
Al doilea tip de universalii sunt cele biologice, adică de analogie fiziologică şi
psihologică: mâncare, somn, respiraţie, temperatură, sex, etc.
Vorbind de universaliile lingvistice (adică morfologice, sintactice, semantice) evident înţelegem că toate limbile concep noţiunile de părţi de vorbire, deşi exprimarea categoriilor
gramaticale, regulile de îmbinare şi funcţionare nu vor coincide întru totul
Mai există și universalii culturale (ca aspecte ale culturii: tehnologia, religia, arta, etc.
Capcanele lingvale în traducere
„Prieteni falsi" (cînd un cuvânt este considerat pentru altul : maison, ca casă de locuit şi о
întreprindere în cadrul unei firme, ajouter, aider - a adăuga, a ajuta)
1) Barbarismul - de a scrie un cuvânt care nu există in limba.
2) Solecism – greşeală de a propune nişte structuri sintactice neexistente în limba
dată.
3) Contra-sens – o traducere contrarie celei care presupune enunţul original
4) Non-sens – lipsă de sens, cînd traducătorul nu-şi reciteşte textul tradus
5) Omiterea – refuzul de a traducere din cauza dificultăţii.
6) Greşeli ortografice (de pronunţare).
7) Supratraducere.
Cea mai mare dificultate la alegerea cuvintelor o constituie polisemia, omonimia şi sinonimia.Din categoria acestora fac parte greşelile generate de traducerea aşa numitor „falşi prieteni ai traducătorului.
Atunci cînd în 1959 Jakobson foloseș te în acest context pentru prima dată conceptul de echivalenț ă el este criticat din motiv, că textul limbii sursă nu este semantic,
stilistic, pragmatic simetric cu textul limbii țintă.
Prin falşi – prieteni se au în vedere cuvintele, care avînd radical comun în cele două
limbi şi fiind de obicei din acelaşi izvor, diferă în ceea ce priveşte conţinutul semantic.
Nida,
Popovici acceptă faptul, că pierderile, schimbările sunt inevitabile din cauza diferențelor inerente dintre valorile estetice ș i intelectuale dintre două sisteme lingvo-culturale. Urmînd
această relaț ie, Nida propune două tipuri de echivalență:
1) Dinamică - de efect, adică relaț iile receptor - mesaj din textul sursă trebuie să fie
aceleaș i ca pentru textul țintă.
2) Formală – care vizeaza insăș i mesajul (atît forma cît ș i conț inutul)
Relațiile dintre textul sursă sunt înlocuite cu conceptul de intertextualitate. V.Gagh propune patru tipuri de
echivalență:
1) Echivalent formal - în ambele limbi valoarea lor comună este exprimată prin forme de
analogie
2) Echivalent de sens - cînd unul ș i acelaș i sens este redat prin expresii diferite în diferite
limbi
3) Echivalent de situație - cînd mijloacele de expresie sunt complect diferite dar exprimă
aceiaș i situaț ie
4) Echivalent fix- indiferent de context e folosit în cazul terminologiilor.
Roger Bell propune patru niveluri de echivalenț ă:
1) Echivalenț a de context,
2) Echivalența semantică,
3) Echivalența gramaticală,
4) Echivalenț a sintactică.
Deci una din problemele de bază la traducere, care prezintă deosebite dificultăţi , este alegerea cuvîntului potrivit . . Între cuvintele a două limbi se pot
stabili următoarele corelaţii :
a) cuvîntul poate avea în altă limbă întotdeauna numai un singur lexem . Această
corelaţie se numeşte corelaţie de echivalente permanente .
b) cuvîntul poate avea în altă limbă o serie întreagă de echivalente contextuale , multe
dintre care pot să nu fie înregistrate în dicţionare :
c) cuvîntul nu are corespondente în altă limbă. În dicţionare în asemenea cazuri
cuvîntul nu se traduce, ci se explică sensul lui:
Se pot distinge cîteva tipuri de „nonechivalenţă‖ sau falsă echivalenţă în cazul
cuvintelor falşi – prieteni .
1) Într-o limbă cuvîntul are un sens general, iar în cealaltă un sens particular.
2) Cuvîntul desemnează relaţii de gen într-o limbă şi relaţii de specie în altă limbă : rom. pasăre e o denumire de gen a faunei , iar it. pasero înseamnă „vrabie‖ şi este o specie
a genului.
3) Monosemie într-o limbă – polisemie în alta : rus. галантный înseamnă „curtenitor
faţă de femei‖ ; în engl. galant – 1. curtenitor 2. viteaz, glorios.
4) Neconcordanţă stilistică : într-o limbă cuvîntul este atribuit unui stil , iar în altă limbă altui stil : rus. обидеть este neutru – „a produce cuiva supărare , a amărî ‖; rom . a
obijdui este învechit şi înseamnă „a asupri ,a împila‖ ; rom. obijduitor – numai substantival
– înseamnă „cel care obijduieşte, asupritor‖.
5) Sens neutru într-o limbă – sens arhaic în altă limbă : Rom scîrbă – 1 Aversiune
nestăpînită (fizică sau morală) faţă de cineva sau ceva : dezgust , repulsie , silă .
6) Sens lexical „liber‖ într-o limbă – sens lexical „neliber, legat‖ în altă limbă : italriscossa – „ajutor‖ în orice îmbinare : fr. rescousse – utilizat numai în îmbinarea à la rescousse – „în ajutor‖.
7) Termen într-o limbă – nontermen în altă limbă : fr. benzine este termen chimic ;
rus. бензин „carburan‖ (termen uzual).
8) Cuvînt într-o limbă - îmbinare de cuvinte în altă limbă : rus. рояль – fr. piano à
queue – rom. pian cu coardă.