Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
SENS ȘI TRADUCERE - Coggle Diagram
SENS ȘI TRADUCERE
Din practica traducerii sunt menţionate următoarele procedee de traducere ale lexiului nonechivalent:
- Calchierea : дом культуры — House of Culture
-
- Transliterarea şi transcripţia (rassolnik, okroshka, samovar)
-
-
Transformări gramaticale
Traducere literală – procedeu de traducere prin care structura sintactică a originalului este
transformată prin analogie într-o altă structură a LŢ
Descompunerea propoziţiei – procedeu de traducere prin care forma sintactică a
originalului este schimbată în două sau mai multe structuri predicative.
Unirea propoziţiilor – situaţie opusă, cînd din căteva propoziţii simple se obţine una
compusă.
Substituiri gramaticale – procedeu de traducere prin care unităţile gramaticale din original
sunt schimbate în alte unităţi cu alte sensuri gramaticale
-
Transformări lexicale
transliterarea
Transliterarea – procedeul de transmitere a formei grafice în traducere (în pasapoarte,
vize, etc. Alexey, Victoria Ungureanu)
calchierea. Calchierea- traducerea prin intermediul împrumutului structurii elementelor limbii
străine prin înlocuirea ei cu procedeele limbii materne
transcripţia . Transcripţia – este procedeul de traducere a unităţii lexicale originale prin intermediul
restabilirii formei ei cu ajutorul literelor din limba de traducere
-
-
1.Caracteristica stilistică a cuvîntului: în rînd cu cuvintele utilizate în toate genurile şi tipurile de texte (adică stilistic neutre) există cuvinte şi îmbinări de cuvinte utilizarea cărora
este limitată .
- Conţinutul emoţional al cuvîntului: adică atitudinea emoţională a vorbitorului faţă de
obiect, sau un conţinut, pozitivă sau negativă.
-
- Registrul cuvîntului: adică anumite condiţii sau situaţii comunicative, care
condiţionează utilizarea unor anumite unităţi lingvale.
Pragmatica se referă nu numai la relavarea sensului unităţilor lingvale, dar şi la gradul de înţelegere al lor de către participanţii unui act comunicativ în dependenţă de experienţă a lor.
Termenul de registru a fost pentru prima dată folosit în 1956 cu privire la folosirea limbajului. El se bazează pe noț iunea clasică de decorum, unde anumite niveluri ale limbii
sunt considerate ca fiind potrivite anumitor situaț ii sociale specifice.
Trebuie să distingem între existenţa obiectivă a limbii şi reflectarea ei în conştiinţa individuală.Traducătorul urmează a
identifica în acest sens trei tipuri de relaţii :
1) Relaţia semn (referenţială)– obiect, fiinţă, fenomen.
2) Relaţia semn-om (atitudine personală) (pragmatică) - похитить и спереть avînd acelaşi referent (I tip de relaţii) poartă o amprentă subiectivă (emoț ională, expresivă)
diferită.
3) Relaţia semn-semn, numită intralingvistică. De ex. Masă : 1. în relaţie cu alte
obiecte/mobilă, 2. rotundă, din lemn, etc, 3. a lua masa, etc.
În cadrul echivalenţei parţiale are loc şi fenomenul de nediferenţiere a sensului cuvântului
dintr-o limbă în comparaţie cu cealaltă.
Limbajul neliterar este limbajul păturilor sociale marginalizate cultural ș i înglobează
stilul familiar (cu aspectele ț ărănesc ș i orăș ănesc), vulgar și argotic.
Limbajul literar este limbajul persoanelor instruite ș i înglobează stilurile
publicistic, administrativ, tehnico-științific și jargonul
Funcţia traducătorului este de a transmite aceste tipuri de sensuri:
referenţial, pragmatic, intralingvistic.