Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Dreptul-instituție și concept - Coggle Diagram
Dreptul-instituție și concept
Noţiunea de drept este utilizată în mai multe sensuri. In limbaj juridic noţiunea aceasta este utilizată prioritar in două sensuri:
Cel care cuprinde normele juridice de conduită sau normele juridice din societate, denumit şi drept obiectiv,
Dreptul obiectiv cuprinde ansamblul reglementărilor menite să organizeze viaţa şi activităţile sociale.
Cel prin care se are in vedere facultatea, prerogativa, indrituirea (adică dreptul) ce aparţine unei persoane (fi zice sau juridice) in temeiul normei juridice, pe care-l numim drept subiectiv
Dreptul subiectiv exprimă un alt aspect al fenomenului juridic: aplicarea regulei de drept persoanelor care primesc astfel denumirea de „subiecte de drept”.
Dreptul subiectiv indică „puterile”, „facultăţile” individuale pe care persoanele sunt indreptăţite să le deducă din totalitatea de norme ce alcătuiesc dreptul subiectiv.
Dreptul constituie totalitatea normelor (sau regulilor de conduită), cu caracter determinat şi impersonal, a căror respectare şi realizare este asigurată prin forţa de constrângere a statului.
Caracteristicile dreptului
Dreptul ca fenomen istoric:
Arheologii au scos la lumină mii de tăbliţe de argilă, pergamente reprezentand tot felul de documente de ordin juridic:
Contracte
Acte
Testamente
Chitanţe şi sentinţe
Dreptul insoţeşte viaţa socială din foarte vechi timpuri, iar viaţa socială contemporană şi cea viitoate, nu este posibilă fără drept.
Dreptul ca fundament social:
Relaţiile familiale, comunitare, economice, politicosociale şi interstatale apar, in aspectele lor esenţiale, ca raporturi juridice
Dreptul ca valoare universală:
Dreptul nu este produsul unor cauze speciale şi excepţionale, ci este un fenomen comun tuturor popoarelor care, in afară de determinările particulare şi imediate, au cauze comune şi generale.
Izvoarele dreptului
Izvor de drept – forma de exprimare a normelor juridice în cadrul unui sistem de drept în diferite epoci şi ţări.
Actele normative
Obiceiul juridic
Practica judiciară
Conceptul de izvor de drept cuprinde mai multe accepţiuni:
Dacă avem in vedere criteriul raportului dintre conţinut şi formă, izvorul de
drept poate fi material sau formal.
Forma dreptului
este
Internă
Vizând ceea ce şi cum se exprimă reglementarea juridică
Externă
Arătand prin ce se exprimă reglementarea juridică:
Lege
Decret
Hotărare
În funcţie de caracterul sursei normative, izvoarele se diferenţiază în:
Directe
Reprezintă forme de exprimare nemijlocită din
care derivă norma
Indirecte
Nu sunt cuprinse in acte normative, dar la ele se referă aceste acte, implicandu-le în conţinutul lor
. Izvoarele dreptului se diferenţiază şi după criteriul sursei de cunoaştere a dreptului, in funcţie de care distingem izvoare:
Scrise
Documente
Inscripţii
Nescrise
Date arheologice
Tradiţii orale
Clasificarea izvoarelor dreptului
După caracterul sursei normative:
Directe
Legile
Hotărarile Guvernului
Dispoziţiile Guvernului
Hotărarile Parlamentului
Indirecte
Obiceiul juridic
Actele organizaţiilor nestatale
. După caracterul raportului dintre conţinut şi formă
Material
Conţinutul izvorului
Formal
Forma de exprimare
După criteriul sursei de cunoaştere a dreptului
Scrise
Documente
Inscrisuri
Nescrise
Date arheologice
Tradiţii orale
Dreptul contemporan al Republicii Moldova constituie un sistem care cuprinde
următoarele categorii de izvoare:
Actele normative
Legea şi actele normative subordonate legii
Alte categorii de izvoare:
Contractul normativ
Obiceiul juridic sau cutuma
Regulile de convieţuire sociale
Izvoarele dreptului contemporan se integrează intr-un sistem unitar, implicando ierarhie cu următoarele caracteristici:
Coexistenţa diferitelor forme de exprimare a dreptului, in care forma determinantă o reprezintă dreptul scris, dispunand de o modalitate unică de
exprimare:
Actul normativ.Acesta comportă mai multe acturi:
– in comparaţie cu celelalte forme (de exemplu, cu obiceiul juridic), permite exprimarea concisă şi precisă a voinţei legiuitorului şi a regulilor de conduită pe care ea le prescrie;
Subiectul de drept accede mai lesne la inţelegerea conţinutului reglementării, ceea ce constituie o premisă a conformării practice la exigenţele
normei. Totodată, se restrang posibilităţile
interpretării şi aplicării
arbitrare a legii;
Sporeşte capacitatea adaptivă a dreptului la solicitările societăţii;
asigură folosirea unor forme adecvate şi a tehnicilor moderne in elaborarea, sistematizarea, interpretarea şi aplicarea dreptului, intemeiate pe o metodologie unitară de tehnică legislativă
Apără şi promovează mai efi cient legalitatea, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti;
Facilitează ordonarea şi ierarhizarea in sistem a izvoarelor de drept, dupăcriteriul forţei lor juridice determinată de natura organului emitent şi de poziţia sa ierarhică; in cadrul sistemului normativ, legii ii revine loculcentral, celelalte acte normative urmand a i se conforma
Permite, ca urmare a activităţii normative, recunoscută de stat, a subiectelor
colective de drept privat, cristalizarea unor forme noi de exprimare
a dreptului scris;
Actele normative ale organelor puterii şi administraţiei de stat
Definiţia legii.
În sensul ei cel mai larg, legea reprezintă orice normă de drept elaborată de
un organ de stat.
In sens strict, legea inseamnă numai acel act normativ care este elaborat de către puterea legislativă după o procedură specială şi care, reglementand cele mai importante relaţii sociale, dispune de o forţă juridică superioară
Principalele trăsături ale legii:
Puterea legislativă este competentă să emită legea (Parlamentul).
Deoarece legea reglementează cele mai importante relaţii sociale, ea reprezintă
principalul izvor de drept;
. legea se distinge de celelalte acte normative, implicit faţă de alte acte ale organului legislativ
şi prin procedura de adoptare
Legea dispune de o forţă juridică superioară tuturor celorlalte acte normative ale statului
Clasificarea legilor:
În funcţie de autoritatea lor juridică:
Constituţionale
Constituţia
Legile de modificare şi completare a
Constituţiei
Organice
Codul penal
Codul muncii
Legea privind asigurarea obligatorie
de asistenţă medicală
Ordinare.
După criteriul conţinutului lor
Materiale
Normează activitatea subiectelor de drept şi relaţiile dintre ele
Procesuale
Clasificarea legilor
După criteriul reglementării juridice:
Cu caracter civil
Cu caracter penal
Cu caracter administrativ
Cu caracter financiar
După sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate:
Generale
Speciale
Excepţionale
Actele normative subordonate legii.
Decretele Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, sunt emise În situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi
Ordinele cu caracter normativ şi instrucţiunile, dispoziţiile miniştrilor şi ale celorlalţi conducători ai organelor centrale de specialitate ale administraţiei
de stat
Actele normative ale organelor locale ale administraţiei publice iau forma deciziilor şi dispoziţiilor.
Tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte reprezintă izvoare externe ale dreptului
Alte izvoare ale dreptului
Obiceiul juridic sau cutuma
Reprezintă regulile cristalizate in decursul
timpului şi acceptate cu rang de lege din strămoşi.
Contractul normativ
contractul ce nu se referă la un raport juridic concret, dar stabileşte reguli cu caracter general, care să servească la orientarea părţilor.
Regulile de convieţuire socială
Sunt un izvor indirect al dreptului şi
aceasta doar atunci cand legea se referă expres la ele
Practica judiciară şi doctrina juridică
Hotărarile instanţelor de judecată
şi ştiinţa juridică.