Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
TRADUCEREA ORALĂ (INTERPRETAREA) - Coggle Diagram
TRADUCEREA ORALĂ (INTERPRETAREA)
activitatea traductologică se clasifică în: traducere orală și traducere scrisă.
traducerea este o activitate intelectual – creativă de redare în scris a unui text dintr-o limbă sursă într-o limbă țintă, de obicei unidirecțional.
Interpretarea se caracterizează prin spontanietate, iar traducerea prin organizare bună.
Ambele tipuri de traducere (orală și scrisă) au același scop final – comunicativ, de a furniza interlocutorului (cititorului sau ascultătorului) sensul mesajul inițial.
Interpretarea, însă este o activitate intelectuală de redare orală dintr-o limbă sursă într-o limbă țintă a unor discursuri, prezentări, convorbiri, și alte forme specifice comunicării orale.
Traducerea simultană a apărut cu prilejul procesului de la Nurnberg intentat criminalilor naziști în 1945-1946.
Îi mai spune „traducere la cască‖, „translație la cabină‖, pentru că de obicei traducătorului, în acest caz i se asigură o cabină, unde ascultă în cască pe vorbitor și transmite traducerea într-un microfon.
Traducerea simultană, analizată științific, scoate la iveală multe procese mentale, legate de limbaj:
înmagazinarea stocului de cuvinte (sinonimie, antonimie, denotație, conotație);
recuperarea informației lingvistice (instantaneu, în zecimi de secunde);
verificarea cuvintelor în context (polisemie, validarea sensului);
Perioada de lucru a unui traducător simultan (un „schimb‖) se împarte în trei faze: 1)faza de adaptare – e de dorit să fie cît mai scurtă, o întrare în temă; 2)perioada de vîrf – de randament maxim; 3)perioada de declin – de scădere a randamentului.
Calitatea traducerilor simultane este asigurată de un studiu continuu.
Reproducerea originalului în traducere, ca parte a interpretării consecutive se face după exprimarea originalului. Intervalul de timp dintre exprimarea originalului și traducerea lui diferă de la caz la caz.
Etapele procesului de traducere consecutivă sunt:
analiza complexă a originalului;
analiza problemelor lexicale;
analiza dificultăților gramaticale și particularităților stilistice;
analiza sinonimiei gramaticale și lexicale;
Sugestii metodologice pentru pregătirea interpreților consecutivi:
îmbunătățirea competenței lingvistice specializate: achiziții de limbă standard, claritatea expunerii, formarea „urechii‖ interpretului pentru descifrarea mesajului indeferent de pronunțarea vorbitorului;
conștientizarea faptului că există cîteva soluții posibile pentru majoritatea dificultăților, cunoașterea sinonimiei și capacitatea de a selecta varianta cea mai bună în funcție de context;