Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
PROCESUL TRADUCERII - Coggle Diagram
PROCESUL TRADUCERII
Procesul de traducere implică o serie de etape prin care trece traducătorul, și de aceea accentul merită a fi deplasat de pe traducere ca produs, pe procesul obținerii acestui produs:
-
-
-
-
-
Reprezentarea semantică este rezultatul unei triple analize: sintactică, semantică, pragmatică și va cuprinde:
-
-
-
-
traducerea va cuprinde:
Interpretarea textului inițial:
- Identificarea sociopragmatică (cine se adresează cui, pentru a zice ce, în ce context și cum)
Extragerea informației pertinente și a actelor de vorbire (sens detaliat și global)
Producerea textului final (reformularea informației pertinente și a actelor de vorbire):
-
Chesterman formulează cele trei norme procesuale, după cum urmează [R.Dimitru,2001:90]:
Norma de încredere, postulează că ‖un traducător trebuie să se comporte în așa fel, încât sa manifeste loialitate‖ pentru toate părțile implicate în activitate.
Norma de comunicare, se referă la necesitatea ca un ‖traducător să optimizeze comunicarea, după cum o cere situația de comunicare, între toate părțile implicate‖.
Norma de relație va îndrepta traducătorul să acționeze astfel încât să existe o relație de similitudine optimă între textul sursă și textul țintă.
Peter Newmark propune 10 factori de acest tip, dintre care menționăm:
- Uzanțele gramaticale și lexicale proprii unui anumit text,
- Cunoașterea de către receptori a topicii (problematicii, domeniului) și limbajului folosit,
-
Mecanismele fundamentale pe care se bazează intepretarea sunt prezentate de două memorii: memorie formală (sau acustică) și memoria semantică.
Primul tip corespunde capacității de achiziționare, stocare și memorare a formelor mentale,
-
Contextul este definit ca un complex de convingeri și presupuneri construite de locutor pentru interpretarea unui mesaj în baza capacităților sale de percepție, în baza presupunerilor stocate în memoria sa, sau în baza interpretării rostirilor anterioare.
Cele trei dimensiuni ale contextului sînt: 1.Dimensiunea comunicativă 2.Dimensiunea pragmatică 3.Dimensiunea semiotică.
Procesul de traducere implică o serie de procese psihologice legate de percepție și memorie, aspecte referitoare la receptarea, decodarea mesajului și comprehensiune (Roger Bell).
R.Bell mentioneaza ca procesul de traducere constă în transformarea textului original în textul din limba țintă prin procesele care au loc în memorie (analiză) și sinteză (adică reprezentare semantică într-un text specific limbii țintă).
Deci, dacă etapa de analiză presupune înțelegerea cît mai adecvată a textului original, atunci etapa de sinteză presupune proectarea acestui text spre cititor (interlocutor).
-
-
Traducătorul se concentrează asupra analizei textului, interpretarea fiind la baza analizei, efectuate în vederea traducerii. Traducerea, deci nu este o simplă schimbare de cod, dar în corelație cu interpretarea presupun comunicarea sensului mesajului original.
INTERPRETRE este mai întîi de toate o explicare, o desfășurare a comprehensiunii.
Interpretarea ridică probleme datorită însăși intenției verbale a textului.Validarea unei interpretări poate fi numită cunoaștere științifică a textului. Iar comprehensiunea are funcția de a orienta în situație, este o apropiere a străinului. Ea este posibilă numai în baza acțiunii individual-lingvistice.
-
Deosebirea dintre comprehensiune și explicare este aceea, că comprehensiune are o rezonanță psihologică pe care explicarea nu o are, atunci cînd comprehensiunea presupune o re-creare în mintea cititorului, traducătorului a atmosferei mentale, a gândurilor, sentimentelor și motivațiilor autorului.
-
Interpretarea se concentrează asupra ideilor, asupra găsirii expresiei adecvate pentru transmiterea unui anumit sens, la un moment dat, într-un anumit context.
Traducătorul tehnic trebuie să cunoască bine problemele legate de ambiguitate și polisemie, el trebuie să ia în considerație ‖beneficiarul‖ (the end user).
În traducerea unui text, G.Boylan ia în considerație două etape: 1) Etapa comprehensiunii TS 2) Etapa exprimării adecvate a contextului TS în LȚ
Conform lui Roger T.Bell, textul este un eveniment cu caracter comunicativ, în care se pot regăsi cele șapte cerințe ale textualității.
Ca unitate lingvistică, textul este și o expansiune a frazei, dar și o organizare transfrastică.
-
Sensul în relație cu situația de comunicare prezintă grade de formalitate (oficial, informal), generalitate (neutru, tehnic, etc.), sau obiectivitate (factual, etc.).
Pentru depășirea acestor dificultăți de traducere, se recomandă analiza textului în vederea traducerii.
-
Traductibilitatea unui text este garantată de existența categoriilor universale din sintaxă, semantică, logică.
Relația dintre TS și TȚ este o relație complexă, care trebuie să ia în considerație traducătorul, ca persoană a cărei valori și cultură afectează totuși traducerea.