Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
SENS ȘI TRADUCERE - Coggle Diagram
SENS ȘI TRADUCERE
-
Traducerea uzuala este definita ca procesul de transformare a mesajului dintr-o limbă în alta prin păstrarea obligatorie a planului conţinutului (prin schimbarea celui de expresie).
Aceasta înseamnă că unui traducător este necesar de a distinge tipurile de sensuri şi care din ele sunt prioritare în contextul dat, pentru ca pierderile semantice să fie minimale.
1.Limba este un sistem de semne, funcţia esențială a căreia este comunicativă.
- Limba există în vorbire, acte verbale (langue/parole) în activitatea comunicativă.
- Unităţile limbii au două planuri: de expresie (sunet/semn grafic) şi conţinut, care se autocondiţionează.
- Semnele lingvale reprezintă relaţii: semn-obiect, fenomen din realitate.
Prin urmare funcţia traducătorului este de a transmite aceste tipuri de sensuri: referenţial, pragmatic, intralingvistic.
-
Problema principală cu care traducătorul se ciocneşte în transmiterea sensului referenţial al textului sursă este necorespunderea cîmpului lingval.
Între unităţile lexicale dintre două limbi există trei tipuri de corespondenţe (semantice) : 1. Totală, 2. Parţială, 3. Lipsă de corespondenţă.
-
Pragmatica se referă nu numai la relavarea sensului unităţilor lingvale, dar şi la gradul de înţelegere al lor de către participanţii unui act comunicativ în dependenţă de experienţă a lor.
1.Caracteristica stilistică a cuvîntului: în rînd cu cuvintele utilizate în toate genurile şi tipurile de texte (adică stilistic neutre) există cuvinte şi îmbinări de cuvinte utilizarea cărora este limitată
- Registrul cuvîntului: adică anumite condiţii sau situaţii comunicative, care condiţionează utilizarea unor anumite unităţi lingvale.
3.Conţinutul emoţional al cuvîntului: adică atitudinea emoţională a vorbitorului faţă de obiect, sau un conţinut, pozitivă sau negativă.
-
El se bazează pe noțiunea clasică de decorum, unde anumite niveluri ale limbii sunt considerate ca fiind potrivite anumitor situații sociale specifice.
Vorbind de registru, ne vom referi la două tipuri de variații și anume : variația dialectală și variația diatipică.
Cu alte cuvinte baza activităţi traductologice ar constitui transformarea originalului în textul tradus.
Transcripţia – este procedeul de traducere a unităţii lexicale originale prin intermediul restabilirii formei ei cu ajutorul literelor din limba de traducere. Prin transcripţie se reproduce forma sonoră a cuvîntului original.
-
Calchierea- traducerea prin intermediul împrumutului structurii elementelor limbii străine prin înlocuirea ei cu procedeele limbii materne
Concretizarea – înlocuirea cuvîntului sau îmbinării de cuvinte cu un conţinut logico-semantic mai larg din limba sursă cu un cuvînt sau îmbinare de cuvinte cu un continut logico semantic mai restrîns din limba ţintă
Generalizarea- înlocuirea unităţii originale, care are un conţinut mai restrîns cu o unitatea din limba ţintă cu un conţinut mai larg
Modularea – dezvoltare semantică, înlocuirea cuvîntului sau îmbinării de cuvinte prin corespundere traductologică, conţinutul căreia reese din conţinutul unităţii originale, prin a menţine relaţiile logice.
Antonimia – este un tip de transformare, prin care are loc îmlocuirea formei afirmative din original printr-o formă negativă în traducere (sau invers)
Compensarea – procedeu de traducere prin care elementele de sens pierdute în traducerea originalului sunt transmise în textul tradus prin alte metode, şi nu în mod obigatoriu în acelaşi loc ca şi în original.
Traducere explicativă- transformare lexico-gramaticală prin care unitatea lexicală este înlocuită prin îmbinare de cuvinte, care presupune o înţelegere mai amplă în altă limbă (este propriu mai ales neologismelor, termenilor, realiilor)
Traducere literală – procedeu de traducere prin care structura sintactică a originalului este transformată prin analogie într-o altă structură a LŢ. Acest tip de transformare este întrebuinţată atunci, cînd în ambele limbi există structuri sintactice paralele.
Descompunerea propoziţiei – procedeu de traducere prin care forma sintactică a originalului este schimbată în două sau mai multe structuri predicative. De obicei frazele compuse sunt descompuse în simple.
Unirea propoziţiilor – situaţie opusă, cînd din căteva propoziţii simple se obţine una compusă.
Substituiri gramaticale – procedeu de traducere prin care unităţile gramaticale din original sunt schimbate în alte unităţi cu alte sensuri gramaticale.