Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
EVALUAREA RANDAMENTULUI ŞCOLAR - COMPONENTĂ A DEMERSULUI DIDACTIC - Coggle…
EVALUAREA RANDAMENTULUI ŞCOLAR - COMPONENTĂ A DEMERSULUI DIDACTIC
Argumente pentru o cultură evaluativă
Felul în care am fost evaluaţi ca studenţi a fost un factor motivator pentru învăţare şi aprofundare a cunoştinţelor.
Evaluarea unui elev are impact asupra statutului social al acestuia prin felul în care este privit de către colegi.
Ar trebui accentuată cultura evaluativă în şcoală, prin evidenţierea unor repere şi scheme care să evidenţieze cunoştinţele elevului şi valoarea lui.
Școala și examenele ei
"Se învaţă ceea ce apreciază ceilalţi că-i important să înveţi" - dar prin acest aspect se iau în considerare toate valorile importante ale elevilor?
Valoarea evaluării în raport cu atitudinile, deprinderile şi cunoştinţele urmărite va duce la atingerea obiectivelor legate de un anumit conţinut şi la atingerea performanţei celui evaluat.
Pentru a accesa următorul nivel de cunoştinţe sau experienţe, este necesară o analiză a evoluţiei până în acel punct.
Sistemul şcolar evaluează excelența, reuşita, dar şi eşecul.
Precizări terminologice
Perioade importante ale istoriei evaluării
Perioada testelor obiective și standardizate (sf. sec. XIX - prima parte a sec. XX).
Perioada măsurătorilor în care se continuă perfecţionarea testelor.
Perioada evaluării, începând cu 1930, urmăreşte să îl descopere pe elev ca totalitate. Această perioadă îl evidenţiază pe Henri Pieron, părintele docimologiei.
Docimologia - studiul sistematic al examenelor şi a modalităţii de notare, luând în considerare anumite variabile, factori obiectivi şi subiectivi.
Eficienţa învăţământului - urmăreşte obţinerea de rezultate concretizate în comportamentele şi atitudinile elevilor.
Randamentul şcolar - nivelul teoretic şi practic de pregătire al elevilor în raport cu cerinţele programei şcolare.
Evaluarea şcolară - măsurarea, aprecierea rezultatelor şi adoptarea de măsuri de îmbunătăţire.
Măsurarea consecițelor instruirii - cuantificarea rezultatelor şcolare.
Evaluarea propriu-zisă - emiterea unei judecăţi pe baza unui rezultat observabil.
Adoptarea de măsuri ameliorative - măsurile care pot perfecţiona procesul de predare-învățare, în vederea unei evaluari obiective.
Examenul - modalitate de evaluare finală, prin care se atestă dobândirea achiziţiilor deja existente până la un moment dat.
Concursul - o etapă iniţială de evaluare, cu un caracter selectiv.
Paradigme docimologice
Evaluarea comparativă - compararea şi clasificarea elevilor în funcţie de reuşita şcolară.
Evaluarea criterială - situarea elevilor în raport cu atingerea obiectivelor comune.
Evaluarea corectivă - oferirea de informaţii suplimentare în funcţie de dificultăţile întâmpinate în procesul de învăţare.
Evaluarea formatoare - integrarea evaluării în procesul de învăţare.
Importanță şi perspective în teoria şi practica evaluării
Evaluarea poate fi privită ca o cale de perfecţionare, emisă după o judecată de valoare.
Efecte negative
Proceduri instrumentale complicate.
Evitarea, anxietatea, imobilismul, lipsa de principii clare, slaba îndrumare.
Timpul lung alocat pregătirii evaluării.
Învăţarea devine o obligaţie, nu o plăcere.
Birocratizarea notării în conformitate cu anumite standarde fixe.
Este de cele mai multe ori individualistă.
Ideologia evaluării
Evaluarea procesului sau strategiei care a condus la un anumit rezultat.
Luarea în calcul a conduitei, personalităţii elevilor și atitudinilor acestora.
Asigurarea unei continuităţi între evaluarea internă şi cea externă.
Diversificarea tehnicilor de evaluare.
Asigurarea feedback-ului în fața elevilor.
Centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanență a celor negative.
Evaluarea tradițională vs. cea modernă
Tradițional
Se urmăreşte controlul continuu al învăţării şcolare, este centrată pe elev şi pe cunoştinţele însuşite, fără a lua în considerare personalitatea copilului sau alţi factori de natură psihologică.
Modern
Scopul este de a adopta unele măsuri ameliorative, acoperind atât domeniile cognitive, cât şi cele afective şi psihomotorii ale învăţării, în timp ce apelează la tehnici diverse de evaluare.
Statutul evaluarilor nationale
Avantajele simularii examenelor nationale
Obişnuirea elevilor cu starea de examen.
Omologarea instrumentelor de evaluare.
Cunoaşterea gradului de cunoştinţe acumulate de către elevi.
Dezavantajele simulării examenelor naționale
Rezultatele nu se iau în considerare.
Perturbarea orarului normal și a derulării orelor de curs.
Rezultatele prezentate departamentelor superioare pot fi prelucrate pentru a da bine pe hârtie.
Standardizare unică pentru toți elevii, indiferent de particularitățile lor de învățare.
Examenele și învăţământul paralel (meditaţiile)
Dimensionarea nerealistă a sistemului de învăţământ duce la incapacitatea atingerii exigențelor impuse de acesta, astfel încât elevul este supus unei presiuni tot mai mari şi nejustificate.
Povara de dinaintea examenelor (meditaţii suplimentare, bani investiţi, efort fizic şi psihic la care este supus elevul) ar trebui evitată printr-o abordare diferită a metodei de evaluare, desfăşurată în timp.