Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
TRADUCEREA SPECIALIZATĂ - Coggle Diagram
TRADUCEREA SPECIALIZATĂ
Sub acţiunea factorului stilistico-funcţional, totalitatea unităţilor lexicale din vocabular se grupează în două mari compartimente: cel al limbii comune şi cel al
limbajelor specializate.
Relațiile existente între lexicul comun şi
cel specializat fac posibilă deplasarea unităţilor lexicale dintr-un registru în celalalt.
Vocabularul specializat ―atrage‖ prin specializare şi transfer elemente curente ale lexicului comun, iar pe de altă parte, el împrumută altor arii lexicale termeni, care pot fi supuşi unei alte specializări sau unui nou transfer metaforic.
Una dintre particularităţile principale ale lexicului specializat constă în caracterul specific al relaţiei existente între elementele sale componente şi noţiunile sau obiectele
denumite.
La cuvintele din lexicul comun care denumesc obiecte şi noţiuni uzuale din viaţa
cotidiană aceste legături au un caracter mai mult sau mai puţin regulat.
In cazul
cuvintelor din lexicul de specialitate predomină legaturile noţionale fiind ignorat caracterul regulat al relaţiei cuvânt — noţiune — obiect, întrucât ele (cuvintele din lexicul specializat) sunt creaţii elaborate, inexistente în conditii naturale; ele sunt rezultatul integrării omului în
dezvoltarea naturală a limbii .
Comparativ cu lexicul comun, în lexicul de specialitate se folosesc mai multe împrumuturi neologice, ceea ce favorizează comunicarea între specialişti din diverse arii
lingvistice.
Cuvintele din lexicul de specialitate se grupează în sisteme lexicale, izolate de cuvintele din
lexicul comun, şi se corelează cu alte câmpuri obiectual-noţionale.
Limbajul specializat, dezvoltat pe baza limbajului curent, se caracterizează printr-o exprimare clară şi concisă; el defineşte sau descrie cu precizie conceptele, şi-a creat o terminologie proprie, pur denotativă şi monosemantică.
Limbajele de specialitate nu pot fi introduse decât prin limba curentă, conceptele lor de bază pot fi definite numai prin această limbă, iar formulele deduse ulterior se obţin din aceste concepte de bază cu ajutorul gândirii
logice.
In limbajele de specialitate vocabularul folosit are o structură eterogenă. Se
delimitează două straturi relativ independente:
a. lexicul neterminologic; Lexicul neterminologic alcătuieşte, sub aspect stilistic, nivelul neutru, el conţine
cuvinte din limba literară comună .Lexicul neterminologic reprezintă baza pe care se construieşte un text ştiintific, în
general, comunicarea tehnico-ştiinţifică.
b. lexicul specializat, format din:
-lexicul ştiintific general.
Lexicul ştiinţific general cuprinde termeni cu una sau mai multe semnificaţii, care
functionează într-un domeniu sau în ansamblul domeniilor specializate.
– lexicul terminologic. Lexicul terminologic este zona de specificitate a stilurilor funcţionale
nonartistice, în mod deosebit, a stilului ştiinţific.El este alcătuit din termeni ce se grupează
în diverse nomenclaturi şi terminologii.
Traducerea specializată se opune traducerii literare. Ea întruchipează difuzarea
cunoştinţelor ştiinţifice în diferite domenii ale activităţii umane: economie, tehnică, drept, informatică, medicină etc.
Conform nivelului de complexitate şi funcţionalitate traducerea specializată relevă
cîteva tipuri de texte:
Texte ştiinţifice – texte, articole, monografii etc.
Texte funcţionale – scrisori oficiale, contracte, reglementări etc
Texte utilitare - instrucţiuni tehnice sau farmaceutice, recomandări etc