Aspectele psihologice ale instruriii și invățarii.
2.2. Instruirea şi dezvoltarea psihică.
2.6. Formarea şi învăţarea în şcoală
2.4. Strategii de formare a cunoştinţelor şi aptitudinilor
2.1. Teoriile învăţării
2.5. Procese şi concepţii ale instruirii
2.1. Teoriile învăţării
Modele asociaţioniste ale învăţării
Legile învatarii prin asociere
click to edit
functia praxiologica, normativa si prescriptiva
functia rezumativa si sistematizatoare
functia explicativa
functia predictiva
functia informationala
Functiile teoriilor invatarii
Sunt grupate în:
- MODELUL COGNITIVIST
- MODELUL CONSTRUCTIVIST
- MODELUL BEHAVIORIST
Opinii pe marginea corelaţiei
- dezvoltarea reprezintă un şir de performanţe calitative şi psihicul copilului diferă de psihicul adultului;
3.legea neuniformităţii dezvoltării: fiecare structură psihică îşi are perioada optimală de dezvoltare;
- dezvoltarea psihică are ritmul şi tempoul său, care suportă performanţe la diferite vârste
- legea dezvoltării funcţiilor psihice superioare
Principiile fundamentale ale teoriei activismului în învăţare sunt:
2.natura socială a dezvoltării psihice a omului;
3.unitatea activităţii materiale şi psihice.
- abordare activă a psihicului;
Aplicatii educationale imediate ale legilor învatarii asociative
2.3. Nivelurile şi formele învăţării
- învăţarea pe cale de probe şi greşeli - formarea reacţiilor şi imitarea este posibilă chiar din primele zile ale vieţii;
2.învăţarea vicariană, imitarea 2-3 ani;
3.învăţare prin insait - 1,5 - 2 ani;
4.perioade senzitive ale asimilării limbii materne - 1,5 - 3 ani;
- perioade senzitive ale însuşirii limbii străine - 3-5-6 ani;
- învăţarea prin raţionamente,care devine efectivă de la 12 ani
- perioada senzitivă a formării gîndirii profesionale - 20-25 ani
- Strategia interiorizării- strategie de formare a psihicului
- Strategia problematizării şi reflexiei
- Strategia exteriorizării
realizeze următoarele obiective:
- dezvoltarea gândirii, memoriei şi a capacităţilor creative;
- organizarea activităţii cognitive cu scopul asimilării cunoştinţelor şi abilităţilorştiinţifice;
- stimularea activismului instructiv-cognitiv a celor supuşi instruirii;
- perfecţionarea abilităţilor şi dexterităţilor instructive;
formarea concepţiei ştiinţifice despre realitate şi a culturii moral-estetice.
Proccesul instructiv-educativ
- Funcţia dezvoltativă
- Funcţia educativă
- Funcţia instructivă
Componentele procesului de instruire
- Componenta aplicativă
- Componenta cognitivă
- Componenta formativă
Componentele procesului de învăţământ sunt:
- Priceperile
- Cunoştinţele
- Deprinderile
- Obişnuinţele
Structură psihologică a procesului pedagogic
- procesele de percepţie, gândire, conştientizare, memorizare şi însuşire a informaţiilor;
- manifestarea interesului, a vocaţiei, motivaţiei şi dinamicii emoţionale;
- stările psihice temporare şi permanente, dinamismul activităţii.
Factorii reuşitei şcolare
- aptitudinea de a înţelege procesul de instruire (care implică inteligenţa generală şi o bună aptitudine verbală);
- aptitudinea de învăţare a unei sarcini anumite;
- perseverenţa;
- timpul de învăţare avut la dispoziţie;
- calitatea procesului didactic de instruire.