Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

Deșerturile 851e6da6013daf698a12a6ba42619257, Cu - Coggle Diagram

- - - - Deșerturi tropicale
        
        Începem cu deșerturile prototipice. Deșerturi tropicale sunt acele ecosisteme care sunt situate în jurul tropicelor. Majoritatea deșerturilor cunoscute și, primesc o cantitate mare de radiații solare, ceea ce le face locuri foarte fierbinți.
      - Pustii polare
        
        Deșerturile polare sunt locuri în care plouă puțin, au puține specii de plante și animale și sunt câmpii mari și plate, cum este cazul deșerturilor tropicale. Sunt asemănătoare în multe feluri, cu excepția unuia: temperatura sa cea mai ridicată pe an nu depășește 10 ° C. De fapt, temperatura medie în aceste locuri este de -20 ° C și poate fi sub -40 ° C. Este foarte frig.
        Deoarece temperatura este mai mică decât punctul de îngheț al apei, în aceste locuri nu găsim dune de nisip ca în Sahara, ci straturi imense și întinse de gheață unde este dificil să crească orice plantă. Exemple în acest sens sunt Groenlanda și Antarctica, cu plăci de gheață cu grosimea de 2 km.
      - Pustii reci sau montane
        
        Deșerturile reci sau montane sunt cele care, după cum sugerează și numele lor, Se formează la altitudini mari, unde ecosistemele sunt situate în locuri cu temperaturi foarte scăzute, presiune scăzută, oxigen redus și precipitații reduse..
        Acest lucru face ca în unele zone ale munților să se formeze platouri unde viața este compusă în principal din licheni. Unele deșerturi de acest tip se găsesc în Tibet, Patagonia, Anzi și unele zone de la periferia Arcticii.
      - Deșerturile musonice
        
        Deși cuvântul „muson” ne face să ne gândim la ploile torențiale, adevărul este că deșerturile musonice sunt ca celelalte, uscate și aride, dar sunt legate de acest eveniment meteorologic. Aceste deșerturi nu se formează în zonele musonice, ci în zonele de coastă ale Oceanului Indian ca o consecință a vânturilor alizee care transportă precipitațiile către zonele interioare și se descarcă acolo, departe, lăsând coasta fără ploi. Deșertul Rajasthan este un exemplu în acest sens.
      - Deșerturi continentale de latitudini medi
        
        Aceste deșerturi ocupă întinderi vaste, de la Asia Centrală, Mongolia și China până la Turkmenistan și malurile Mării Caspice. Exemple dintre acestea sunt Gobi, Taklamakan și Karakum, pe lângă deșerturile Iranului, Irakului și Siriei. De asemenea, putem considera deșerturile de acest tip cele din vestul Statelor Unite și cele din Australia.
        Deșerturile continentale din latitudinile medii asiatice au ploi de vară și o amplitudine termică foarte puternică. Vara sunt locuri calde, cu temperaturi apropiate de 25 ° C, dar iernile sunt uscate și dure, dominate de anticiclonul siberian și cu temperaturi sub zero timp de câteva luni la rând.
      - Pustii subtropicale
        
        Deșerturile subtropicale nu sunt afectate de vânturile alizee. Sunt zone cu presiune atmosferică ridicată, care sunt departe de oceane și mări, deci primesc puține precipitații. În parte, deșertul Sonora ar putea fi considerat un deșert subtropical, deși se poate spune, de asemenea, că deșerturile nord-americane au unele trăsături specifice pe care le vom vedea mai jos.
      - Pustii din America de Nord
        
        America de Nord este o regiune foarte mare, suficientă pentru a avea propriul grup de deșerturi. Deși deșerturile sale au caracteristici tipice celor tropicale și latitudinilor medii, cele care se extind între sud-vestul Statelor Unite și centrul Mexicului au caracteristici foarte interesante care le fac diferite de restul.
        
        Acestea includ zone hiperide cu aproape nici o vegetație, dar, cu totul, excluzând sălile și câmpurile de dune, biomasa sa este mult mai mare comparativ cu restul deșerturilor. Sunt locuri în care se află ecosisteme complexe și foarte diversificate.
        
        Cea mai caracteristică este cea a Sonorei, care are o vegetație foarte extinsă, mai ales sub formă de cactuși de tot felul, înălțimi și culori. Unul dintre cei mai distinctivi cactuși este saguaro (Carnegiea gigantea), care poate avea o înălțime de 15 metri și poate trăi până la 200 de ani. Florile acestei plante se deschid noaptea pentru a nu fi expuse la căldură excesivă și structura sa principală rezervă cantități mari de apă.
      - Pustii de barieră
        
        Deserturile Sonora si Mojave formează în regiuni înconjurate de lanțuri muntoase mari și înalte. Munții acționează ca bariere, împiedicând intrarea vântului și a norilor încărcați de ploaie, făcându-le locuri uscate nu din cauza căldurii sau radiațiilor extreme ale soarelui, ci pentru că sunt private de ploaie. Un astfel de exemplu este deșertul Iudeii din Israel.
      - Pustii australiene
        
        Cazul deșerturilor din Australia merită, de asemenea, o atenție specială, deoarece nu există deșerturi extreme pe acel continent și zonele sale aride, din punct de vedere climatic, sunt destul de limitate. De fapt, teritoriul primește precipitații între 150 și 400 mm pe an, ceea ce înseamnă că în multe locuri deșertice nu se respectă regula conform căreia trebuie să fie locuri cu puțină ploaie.
        Cu toate acestea, aceste ploi sunt extrem de neregulate și pot oferi mult, într-un raport de 1 la 10. Acest lucru înseamnă că un sezon poate crește multă vegetație într-un anumit loc, deoarece a început să plouă frecvent, dar la un moment dat nu mai sunt din nou ploi, provocând uscarea completă a întregului teren fertil. Ecosistemele se schimbă foarte mult și singura vegetație care este asigurată de supraviețuire este extremă.
      - Deșerturi străine
        
        Luând în considerare principalele caracteristici ale deșerturilor, locurilor uscate, fără precipitații, cu temperaturi extreme și viață redusă, peisajele altor lumi se încadrează în acest grup. Orice planetă care are vânturi și are o suprafață solidă are deșerturi, Marte fiind cea mai apropiată de lumea noastră.
        Deșerturile extraterestre respectă strict caracteristica de a nu avea viață. Ei bine, cel puțin din câte știm, nu există viață pe Marte și acest lucru poate fi folosit pentru cercetări viitoare pe planeta roșie, deoarece această lume ar servi pentru a simula modul în care viața s-ar dezvolta pe alte planete care, până acum, nu au avut a fost „invadat” de orice organism.