Please enable JavaScript.

Coggle requires JavaScript to display documents.

Nevoia de a se realiza, Manifestări de dependenţă, Devalorizarea este…

- - - - identifică, prin observaţie şi conversaţie cu pacientul, cauza neputinţei sale şi situaţiile care îi provoacă sentimentul de inutilitate;
      - – câştigă încrederea pacientului prin modul său de comportament şi prin discuţiile purtate;
      - – îl ajută în cunoaşterea şi reevaluarea capacităţilor sale;
      - – îl consultă în planificarea activităţilor propuse;
      - – informează pacientul asupra dreptului său de a lua decizii care îl privesc;
      - – observă reacţiile pacientului la luarea deciziilor;
      - – îl convinge de importanţa lor şi de responsabilitatea ce-i revine
      - rientează pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu capacităţile sale;
      - – ajută pacientul în recuperarea fizică, psihică pentru reducerea handicapurilor şi obţinerea independenţei;
      - – ajută pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care-l ajută în aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor sale;
      - – observă obiectivitatea aprecierilor pacientului;
      - – notează orice modificare în comportamentul sau starea pacientului.
- - - - Vârsta şi creşterea
        
        Activitatea dominantă a copilului este jocul. Acesta permite copilului să se dezvolte, să cunoască mai adânc lumea înconjurătoare şi să se integreze în societate. Prin joc el reuşeşte să cunoască.
        
        Jocul influenţează toate aspectele dezvoltării copilului, percepţie, memorie, imaginaţie, gândire, sentimente, interese, voinţă. Se practică jocuri colective, jocuri în care apar conducători şi conduşi şi care dau posibilitatea de afirmare.
        
        Preadolescenta este vârsta când însemnate sunt relaţiile lui cu societatea. Activitatea dominantă este învăţătura, dar copilul preadolescent participă şi la jocuri. Sunt preferate jocurile de echipă, de întrecere, care cer inventivitate, dârzenie, dăruire.
        
        Specifică vârstei este imaginaţia creatoare ca formă de afirmare a personalităţii proprii. Conştiinţa de sine se afirmă puternic, începe să cunoască, observând pe alţii şi comparându-se cu ei. Este mai critic faţă de altii decât faţă de sine.
        
        Adolescenţa – experienţa, nivelul intelectual şi experienţa socială permit o mai mare independenţă în atingerea şi conducerea unor activităţi, dar şi responsabilităţi pentru faptele săvârşite.
        
        Adolescenţa este vârsta formării unui ideal în viaţă, a proiectării personalităţii adolescentului în viitor; el este capabil să lupte pentru realizarea acestora. Se autoapreciază mai corect, începe să suporte criticile, să ţină cont de punctul de vedere al altora.
        
        Maturitatea – adultul, care joacă mai multe roluri în societate, este pus în valoare pe măsura alegerii acestora şi a satisfacţiei pe care aceste roluri le dau aspiraţiilor lui. Interesul şi pasiunea faţă de muncă, atingerea scopului propus, reprezintă un puternic factor de bucurie.
        
        Persoanele în vârstă pot, de asemenea, să-şi pună în valoare activităţile pe care le înfăptuiesc conform gusturilor şi posibilităţilor fizice, folosind experienţa acumulată. Este unul din cei mai importanţi factori ai longevităţii.
      - Constituţia şi capacităţile fizice.
        
        Indivizii trebuie să-şi aleagă activităţile care să le permită să se realizeze în concordanţă cu constituţia şi capacităţile fizice, încredinţarea unor mari răspunderi sau activităţi ce solicită eforturi deosebite unor persoane nepotrivite pentru astfel de sarcini, le copleşesc şi este cauza majoră a oboselii fizice şi nervoase.
    - - Emoţiile.
        
        Apar în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară individul şi presupun evaluarea, acordarea de semnificaţie valorică activităţilor desfăşurate. Bucuria, entuziasmul, speranţa, plăcerea şi bunăstarea influenţează satisfacerea acestor nevoi.
    - - Cultura.
        
        În funcţie de cultură, indivizii îşi aleg o profesie care să le permită afirmarea prin folosirea cunoştinţelor acumulate.
      - Rolurile sociale
        
        Individul are libertatea alegerii studiilor şi a muncii sale, se poate realiza deplin în funcţie de normele sociale. De asemenea, individul se realizează în funcţie de rolurile pe care le joacă în societate pe măsura pregătirii sale, a voinţei şi a dorinţei de a-şi asigura menţinerea acestor roluri.