Please enable JavaScript.
Coggle requires JavaScript to display documents.
Nevoia de a învăța să păstrezi sănătatea - Coggle Diagram
Nevoia de a învăța să păstrezi sănătatea
Nevoia de a învăţa repezintă necesitatea fiinţei umane de a acumula cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente.
Independența în satisfacerea nevoii
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici
• Vârsta
Copilul, în timpul creşterii şi dezvoltării sale, învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea, dacă este instruit, supravegheat şi controlat.
Adultul învaţă şi se perfecţionează pentru a utiliza toate mijloacele necesare menţinerii sănătăţii.
Vârstnicul acumulează mai greu noi cunoştinţe (amnezia de fixare), dar are capacitatea de a le utiliza şi adapta pe cele învăţate anterior.
Capacităţi fizice
Fiinţele umane, potrivit condiţiilor lor fizice (integritatea fizică somatică şi a organelor de simţ, facultăţile intelectuale), fac posibilă dobândirea de cunoştinţe, atitudini, deprinderi pentru menţinerea sănătăţii.
Factori psihologici
Motivatia – totalitatea factorilor dinamizatori şi direcţionali care îl dinamizează pe om, îl incită la acţiune, îi jalonează direcţia acesteia.
Printre factorii motivaţionali de dinamizare sunt: trebuinţele şi năzuinţele.
Învăţarea, ca activitate umană, răspunde unor trebuinţe sau interese ale persoanei, deci se supune legii motivaţiei şi este îndreptată spre un scop, adică se supune legii finalităţii: finalitatea practică în medicină care rezidă în păstrarea sănătăţii sau în vindecare.
• Emoţiile
Emoţiile şi sentimentele legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere (pacientul devenind conştient asupra propriei responsabilităţi ce o are asupra sănătăţii sale).
Factori sociologici
Mediul ambiant
Un mediu ambiant adecvat, cu luminozitate şi temperatură normale, atmosferă de calm şi linişte, creează ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe.
Manifestări de independenţă
– exprimarea dorinţei de a învăţa;
– manifestarea interesului de a învăţa;
– starea de receptivitate;
– dobândirea de cunoştinţe, singur, prin lectură;
– dobândirea cunoştiinţelor împreună cu alţii prin intermediul radioului, tv, cursuri, conferinţe;
– dobândirea de noi atitudini, deprinderi si modificarea comportamentului pentru menţinerea sănătăţii.
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei
– asistenta medicală explorează nevoile de cunoaştere ale pacientului;
– elaborează obiective de studiu cu pacientul;
– informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi, pliante, reviste, diapozitive etc;
– susţine motivarea pacientului fată de cunoştinţele care urmează să le dobândească;
– organizează activităţi de educaţie pentru sănătate: convorbiri, cursuri, conferinţe, filme, demonstraţii practice;
– prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu mijloace şi procedee adecvate nivelului de cultura şi gradului de înţelegere a pacienţilor.
Dependență în satisfacerea nevoii
Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi.
Manifestări de dependență
Refuzul de a invata – neacceptarea insusirii cunostintelor noi
Lipsa de receptivitate -nu are predispoziție de a primi impresii sau influențe din afară.
Nesiguranţa şi frica de necunoscut – datorită unor evenimente neprevăzute, bolnavul trebuie să facă faţă unor necesităţi de schimbare a stilului de viată şi a obiceiurilor pentru redobândirea sănătăţii. El ignoră măsurile ce pot fi luate pentru redobândirea independenţei ;
Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii – bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii, nu respectă sfaturile medicale în tratarea îmbolnăvirilor sau prevenirea imbolnăvirilor ;
Lipsa interesului de a învăţa – este refractar la orice acţiune sau cunoştinţe necesare menţinerii sau redobândirii sănătății;
Deficit de cunostințe.
Manifestări de dependență
Nu înţelege necesitatea de a învăta şi nu este receptiv datorită:
– tulburărilor de gândire;
– ritmul gândirii poate fi accelerat – fuga de idei: ideile se succed cu repeziciune, încât nu pot fi ordonate într-o însuşire raţionala;
– încetinirea ritmului gândirii : scăderea puterii de judecată, imposibilitatea de a gândi;
– inoperanţa gândirii: priveşte legătura logică dintre noţiuni si idei (amestec de cuvinte fără legătură);
– tulburari de memorie: amnezie de fixare si/sau de evocare ;
– intelect limitat;
– incapacitatea de asimilare, fixare şi reproducere a cunoştinţelor;
– carenţe educaţionale: lipsa deprinderilor igienice, a celor privind alimentaţia raţională etc.;
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
– lezarea integrității fizice ;
– deficitele senzoriale, în special, auditive şi vizuale, tulburările de vorbire (dislalie, afazie), diminuarea sau abolirea simţului senzorial vocal ;
– durerea în funcţie de intensitatea ei determină manifestări fizice (modificări ale ritmului respirator şi cardiac, ale T.A. pană la starea de şoc) şi psihice (nelinişte, agitaţie, iritabititate, teamă) ;
Surse de ordin psihic
– afectarea stării de conştientă: obnubilare, delir, comă;
– dezvoltare intelectuală; un interes redus limitează acumularea de cunoştinţe;
– tulburări de gândire şi memorie;
– anxietatea;
– stresul;
– situaţia de criză- este determinată de situaţii majore din viaţă:
– pierderea unei persoane dragi;
– modificarea importantă a schemei corporale;
– modificarea modului de viaţă ;
Surse de ordin sociologic
– mediu necunoscut;
– lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi cultură;
– lipsa cunoştinţelor sau un nivel scăzut de cunoştinţe despre regulile generale de igiena fizică şi mentală, despre sănătate şi menţinerea ei;
– insuficienta cunoaştere de sine – conduce la comportamente şi fenomene negative, care depăşesc posibilităţile de adaptare ale individului;
– insuficiente cunoaştere a mediului înconjurător.