Personajul principal al povestirii este Lizuca, o fetiță de numai șase ani. Marele ei necaz este acela de a-și fi pierdut mama, care murise în urmă cu câțiva ani. De la moartea mamei sale, soarta nu a fost blândă cu micuța Lizuca. Astfel, tatăl său s-a recăsătorit cu Mia Vasilian, care nu o iubea pe fetiță și o vedea asemeni unui „ghimpe” care se interpunea în relația dintre ea și „Jorj” (George), tatăl ei. O numea „o rușine și o nenorocire”, bruscând-o ori de câte ori avea ocazia. Din nefericire, tatăl era mai mult plecat decât prezent, aflându-se la București în momentul povestirii.
Portretul fizic al Lizucăi este realizat de către autor. Astfel, aflăm că era era „o fetiță mărunțică, însă voinică și plinuță”. Din vestimentația ei deducem faptul că Lizuca nu era foarte preocupată de aspectul ei exterior, fiind mai degrabă atrasă de activități și jocuri, care veneau cu prețul renunțării la privilegiul unui aspect îngrijit („Rochia de doc albastru stătea strâmbă în chip cu totul nepermis pe trupuşorul ei. Botinuţele ii erau pline de colb şi cu şireturile desfăcute. Colţunii căzuseră şi arătau nişte picioruşe pârlite de soare , cu genunchii nu tocmai curaţi”). Copila era jucăușă și energică, și nu simțea nevoia de a fi feminină („Capu-i era foarte scurt tuns, băieţeste).